Izolarea socială și singurătatea sunt stări pe care mulți indivizi le experimentează de-a lungul vieții lor. Există diferite tipuri, cauze și efecte ale izolării sociale, cu un efect disproporționat asupra unor populații, cum ar fi persoanele în vârstă. Folosind intervenții și strategii specifice, indivizii pot combate singurătatea și izolarea socială.
Conexiunea socială este o nevoie umană fundamentală pentru bunăstare și supraviețuire. Cu toate acestea, pe măsură ce persoanele îmbătrânesc, ele descoperă adesea că petrec mai mult timp singure, ceea ce le sporește sentimentul de izolare și singurătate. În plus, lipsa conexiunii sociale crește riscurile de sănătate fizică și mentală pentru persoanele care se confruntă cu izolarea socială.
Unii cercetători se întreabă dacă izolarea socială este o condiție care reprezintă o experiență umană comună sau dacă unii oameni au sentimente de singurătate mai mari decât alții. Cu toate acestea, în ciuda acestui fapt, o proporție semnificativă de persoane se confruntă cu izolarea. Unele tipuri de izolare socială includ rămânerea acasă pentru perioade lungi de timp, lipsa de comunicare cu prietenii, familia sau colegii și evitarea intenționată a contactului cu ceilalți în ciuda oportunităților de a socializa sau de a comunica.
Izolarea se referă de obicei la o singurătate nesănătoasă și nedorită care poate avea ca rezultat o stimă de sine negativă, singurătate și teamă de ceilalți. Acesta poate fi un simptom potențial sau o cauză a provocărilor emoționale și psihologice. Izolarea socială poate avea riscuri de sănătate mintală pentru persoanele de toate vârstele, cu simptome diferite pentru fiecare grup de vârstă.
În prezent, există o populație în curs de îmbătrânire, în care numărul adulților cu vârsta de 65 de ani și peste este în creștere. O creștere a numărului de adulți în vârstă înseamnă, de asemenea, o creștere a riscurilor de izolare socială, deoarece acest grup de vârstă se confruntă, de obicei, cu rate mai mari de izolare socială. Pandemia de Coronavirus a adus provocări mai semnificative din cauza măsurilor de distanțare fizică și a considerentelor de sănătate pentru această populație.
Singurătatea este o experiență comună și poate apărea odată cu evenimente și tranziții în viață, cum ar fi mutarea în locuri noi, moartea celor dragi sau divorțul. Acest tip de singurătate este cunoscut sub numele de singurătate reactivă. Cu toate acestea, singurătatea poate deveni cronică atunci când continuă să existe pentru o perioadă lungă de timp și afectează toate aspectele vieții unui individ. Singurătatea cronică apare cel mai probabil la persoanele care nu dispun de resurse mentale, emoționale sau financiare și care nu au un contact uman consistent.
Consecințele negative semnificative ale izolării sociale asupra sănătății rezultă din singurătatea cronică. Persoanele care sunt nemulțumite de viața lor familială, socială și comunitară se simt frecvent singure și se confruntă cu izolarea. Indivizii care se confruntă cu singurătatea cronică ar putea fi neîncrezători în ceilalți sau se pot simți amenințați de ceilalți.
Izolarea socială poate începe devreme în viață, în timpul dezvoltării. Indivizii pot deveni preocupați de gânduri și sentimente pe care nu le pot împărtăși cu ceilalți. Acest comportament se poate datora înstrăinării din timpul copilăriei.
Violența partenerului intim poate contribui, de asemenea, la izolarea socială. De exemplu, persoanele aflate în relații abuzive evită uneori contactul cu membrii familiei, prietenii sau colegii de muncă, deoarece nu sunt dispuse să își dezvăluie sentimentele și situațiile.
Persoanele care locuiesc în locuri îndepărtate și persoanele care locuiesc în zone îndepărtate sau izolate geografic din cauza locului de muncă, cum ar fi sarcinile militare, pot, de asemenea, să se confrunte cu izolarea socială.
Cercetările arată că izolarea socială percepută (PSI) contribuie în mod semnificativ la rezultatele negative pentru sănătate. PSI poate contribui la o funcționare executivă mai slabă, la declinul cognitiv și la cogniția depresivă și negativă. De asemenea, aceasta accelerează procesul de îmbătrânire a persoanelor.
Multe studii neuroimagistice evaluează efectele PSI. Imagistica prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI) în stare de repaus a arătat o conectivitate funcțională redusă între girusul frontal superior și rețeaua cingulo-operculară, ceea ce a dus la reducerea vigilenței tonice și, respectiv, a funcției executive.
Persoanele izolate din punct de vedere social exprimă, de asemenea, o activare mai slabă a striatumului ventral ca răspuns la stimuli pozitivi sau plăcuți, inclusiv imagini de obiecte, evenimente sau persoane.
Constatările au sugerat că persoanele izolate social sau singure acordă o atenție mai mare stimulilor negativi, într-o măsură mai mare decât persoanele care nu sunt singure sau izolate social.
Sentimentul de singurătate poate afecta sănătatea fizică, cognitivă și generală a unei persoane. Dovezile fac legătura între izolarea socială percepută și efectele negative asupra sănătății, inclusiv afectarea funcției executive, depresia, calitatea scăzută a somnului, imunitatea scăzută, funcția cardiovasculară slabă și declinul cognitiv accelerat în toate etapele vieții. De asemenea, izolarea socială poate crește riscul de mortalitate prematură pentru toate rasele.
Izolarea legată de starea de spirit poate implica experimentarea unui episod depresiv în care indivizii se izolează pentru a-și îmbunătăți starea de spirit și își justifică acțiunile ca fiind reconfortante sau plăcute.
Persoanele izolate din punct de vedere social ar putea să bea sau să abuzeze de substanțe, să nu doarmă suficient și să nu facă activitate fizică, ceea ce poate crește și mai mult riscul de efecte adverse asupra sănătății. De asemenea, indivizii pot experimenta durere emoțională. Pierderea sentimentului de comunitate sau de conexiune poate modifica modul în care indivizii văd lumea și poate crește durerea emoțională.
Durerea emoțională poate activa răspunsuri de stres în organism, asemănătoare cu durerea fizică. Atunci când răspunsul la stres este activat pentru o perioadă lungă de timp, acesta poate provoca inflamații cronice, eliberarea prelungită de factori care pot provoca leziuni tisulare sau reducerea capacității de a lupta împotriva bolilor. Aceste efecte cresc riscul și îi fac pe indivizi mai vulnerabili la bolile infecțioase.
Izolarea socială poate afecta, de asemenea, sănătatea creierului. Studiile arată că singurătatea și izolarea socială sunt legate de un risc mai mare de demență, în special de boala Alzheimer. Activitatea socială limitată și petrecerea în mare parte a timpului singur pot diminua capacitatea unei persoane de a îndeplini sarcinile zilnice, cum ar fi gătitul, administrarea medicamentelor, plata facturilor și conducerea auto.
Unele grupuri se confruntă cu provocări care le sporesc riscul de izolare socială și de singurătate. Primul grup deosebit de vulnerabil la efectele izolării sociale este cel al imigranților. Imigranții se confruntă adesea cu bariere culturale, economice și lingvistice și cu legături sociale limitate, ceea ce duce la singurătate și izolare socială.
Grupurile marginalizate, inclusiv comunitatea LGBTQIA, persoanele fără adăpost, persoanele de culoare și alte persoane care se confruntă în mod regulat cu stigmatizarea, discriminarea și prejudecățile, se pot simți izolate din punct de vedere social.
Persoanele în vârstă, sau adulții în vârstă, sunt, de asemenea, un grup cu risc ridicat, deoarece adesea trăiesc singuri. Pierderea vederii și a auzului le poate îngreuna, de asemenea, interacțiunea și conversațiile cu ceilalți, ceea ce contribuie și mai mult la izolarea lor socială.
Efectele izolării sociale pot fi specifice situațiilor de sănătate publică sau pandemiilor care necesită ca indivizii să se distanțeze fizic. Cu toate acestea, izolarea socială, depresia și singurătatea pot merge mână în mână cu teama și anxietatea cu privire la pericolele asociate cu pandemia care a impus măsurile necesare de distanțare fizică.
Având în vedere activitățile reduse legate de școală, muncă sau petrecerea timpului liber, au existat oportunități limitate pentru interacțiuni regulate în persoană. Interacțiunile au fost, de asemenea, limitate în mediul familial. Reducerea severă și bruscă a interacțiunilor sociale a dus la izolare socială și la sentimente de singurătate pentru toți. Lipsa interacțiunii sociale este asociată cu declinul sănătății.
Măsurile de sănătate publică, inclusiv acțiunile de izolare, au avut un impact disproporționat asupra persoanelor în vârstă, deoarece, pentru majoritatea acestora, singurul contact social se află în afara locuinței lor, inclusiv în centrele comunitare, grădinițe sau lăcașuri de cult. Cei care nu au persoane dragi, prieteni apropiați și membri ai familiei se bazează pe vizitele și sprijinul serviciilor de îngrijire socială și al serviciilor voluntare din căminele de lungă durată. Prin urmare, aceștia au fost plasați într-un risc suplimentar, alături de persoanele în vârstă, care erau deja izolate, singure și izolate din punct de vedere social.
Izolarea socială afectează aproximativ nouă milioane de adulți în vârstă din SUA. Aceștia sunt adesea marginalizați din cauza faptului că se simt ca membri mai puțin productivi ai societății. O combinație de factori biologici și sociali poate conduce această populație spre izolare.
Un declin al stării generale de sănătate, reducerea legăturilor sociale, inclusiv a rudelor și a copiilor, precum și dificultățile financiare cauzate de pensionare sau de lipsa veniturilor pot, de asemenea, să perpetueze sentimentul de singurătate și de izolare.
La adulții în vârstă, izolarea socială a fost asociată cu un risc crescut de demență, morbiditate, probleme generale de sănătate și scăderea mobilității fizice. În plus, declinul cognitiv crescut a fost legat de creșterea izolării sociale la femeile în vârstă care sunt deprimate.
Implicarea persoanelor în vârstă în grupuri sociale, cum ar fi grupurile bisericești, cluburile de lectură și comunitățile, poate reduce singurătatea și poate duce la efecte pozitive asupra sănătății mentale. Centrele de coabitare câștigă popularitate în întreaga lume în rândul adulților în vârstă și al tinerilor pentru a îmbunătăți legăturile sociale și a reduce singurătatea.
Studiile au demonstrat că izolarea socială este legată de un risc mai mare de afecțiuni fizice, inclusiv simptome precum hormoni de stres crescuți, niveluri ridicate de colesterol, tensiune arterială și sisteme imunitare slăbite.
Izolarea socială și mortalitatea la vârstnici au, de asemenea, o legătură standard cu inflamația cronică, cu unele diferențe între femei și bărbați. Izolarea socială este, de asemenea, asociată cu rezultate slabe în ceea ce privește sănătatea mintală, care cresc riscul indivizilor pentru diverse afecțiuni, inclusiv anxietate, depresie, demență, consum de substanțe și declin cognitiv.
Tinerii sunt susceptibili la provocări și experiențe sociale în timpul școlii gimnaziale, când stima de sine este, de asemenea, fragilă. Adolescența este o perioadă vulnerabilă de dezvoltare, în care sentimentul de sine și de apartenență al tinerilor la școală este extrem de important. În această perioadă, adolescenții au cu adevărat nevoie de sprijin din partea familiei și a prietenilor.
Studiile arată că dezvoltarea unui sentiment de apartenență este unul dintre cei mai importanți factori pentru bunăstarea emoțională și socială a adolescenților și pentru succesul școlar. Izolarea socială legată de prietenie și singurătatea sunt factori de risc pentru simptomele depresive în rândul adolescenților decât singurătatea sau izolarea socială legată de adulți.
O explicație plauzibilă pentru acest lucru este că cercul social și prietenii sunt sursele preferate de sprijin social pentru adolescenți. Prin urmare, acesta este legat de simptomele depresive în timpul adolescenței. În timp ce adulții și copiii mai mari se bazează, de asemenea, pe cei dragi și pe prietenii lor pentru ajutor.
Cercetările arată, de asemenea, că singurătatea la adulți poate crește riscul de simptome depresive mai târziu în viață. Copiii singuri sunt mai vulnerabili la simptome depresive în tinerețe. Prevenirea izolării sociale în copilărie poate servi drept factor de protecție împotriva depresiei la vârsta adultă.
Copiii și adolescenții care sunt izolați din punct de vedere social tind să aibă un nivel de atașament educațional mai scăzut din cauza faptului că fac parte dintr-o clasă socială dezavantajată la vârsta adultă și au o șansă mai mare de a se confrunta cu suferință psihologică.
Copiii pot face față mai ușor nivelurilor ridicate de stres dacă primesc sprijin și resurse sociale. Sprijinul social se corelează puternic cu capacitatea de a face față situațiilor stresante, cu sentimente de stăpânire, cu o calitate mai bună a vieții și cu o perspectivă generală pozitivă asupra vieții.
Cu toate acestea, există strategii și intervenții pe care indivizii le pot utiliza pentru a se proteja pe ei înșiși și pe cei dragi de riscurile izolării sociale și ale singurătății. În primul rând, indivizii trebuie să aibă grijă de ei înșiși. Mâncatul sănătos, exercițiile fizice, somnul de șapte până la nouă ore pe zi și activitățile care le plac pot contribui la îmbunătățirea sănătății mentale și fizice a indivizilor și îi pot ajuta să își gestioneze stresul.
De asemenea, este esențial să vă conectați cu alții și să rămâneți activi. Persoanele care se implică în activități cu scop și cu sens, de care se bucură alături de alții, favorizează un sentiment de scop și trăiesc mai mult. Activități precum voluntariatul în comunitate pot ajuta persoanele să se simtă mai puțin izolate și singure și să aibă un sentiment de scop în viață, ceea ce este legat de o sănătate mai bună.
Activitățile precum voluntariatul pot contribui, de asemenea, la creșterea stării de spirit a unei persoane și la îmbunătățirea funcției cognitive și a bunăstării. Alte strategii pentru a ajuta persoanele să rămână conectate includ găsirea unui hobby sau a unei activități care le place și înscrierea la un curs pentru a întâlni persoane cu interese similare.
Programarea unui timp în fiecare zi pentru a comunica și a rămâne în contact cu vecinii, prietenii și familia prin apeluri vocale, mesaje text, e-mailuri, social media sau chiar în persoană le poate permite să vorbească cu persoanele în care au încredere și să își împărtășească sentimentele. Trimiterea de felicitări și scrisori poate, de asemenea, să consolideze și să hrănească relațiile existente.
Adoptarea unui animal de companie pentru persoanele care au capacitatea și abilitatea de a avea grijă de el poate oferi confort persoanelor, scăzându-le stresul și tensiunea arterială și îmbunătățindu-le starea de spirit.
S-a dovedit că este benefic să rămâneți activi din punct de vedere fizic și să vă implicați în exerciții de grup, de exemplu, să vă alăturați unui club de mers pe jos sau să vă antrenați cu prietenii sau vecinii. Adulții trebuie să vizeze cel puțin două ore de activitate fizică în fiecare săptămână.
Reducerea la minimum a izolării și a singurătății poate fi realizată și prin încurajarea unor medii în care indivizii pot să caute, să identifice și să intervină atunci când alții par deconectați de ceilalți sau singuri. În plus, intervențiile care au abordat comportamentele negative și tiparele de gândire care stau la baza singurătății ar putea ajuta la combaterea singurătății.
Alte intervenții sunt concepute pentru a îmbunătăți abilitățile sociale, sprijinul social și mai multe oportunități de interacțiune socială, deoarece apartenența la un grup social poate afecta pozitiv calitatea vieții. Studiile arată că terapia cognitiv-comportamentală (CBT ) poate aborda în mod eficient cogniția socială dezadaptativă la adolescenți, adulți și copii.
Anxietate de înaltă funcționalitate
Terapia cognitiv-comportamentală
Stigma privind sănătatea mintală
Cum să nu mai amâniți amânarea
Cum să nu mai gândești prea mult
Abilități de reglare emoțională
Singurătatea și izolarea socială sunt legate de afecțiuni grave de sănătate
Înțelegerea efectelor izolării sociale asupra sănătății mintale
Izolarea socială și singurătatea
Conținutul acestui articol este furnizat doar în scop informativ și nu este menit să înlocuiască sfaturile, diagnosticul sau tratamentul medical profesionist. Se recomandă întotdeauna să vă consultați cu un furnizor de servicii medicale calificat înainte de a face orice schimbare legată de sănătate sau dacă aveți întrebări sau preocupări legate de sănătatea dumneavoastră. Anahana nu este răspunzătoare pentru orice erori, omisiuni sau consecințe care pot apărea în urma utilizării informațiilor furnizate.