Aflați mai multe despre motivație: cum devin și rămân oamenii motivați, tipurile de inspirație și modalitățile de a dezvolta și îmbunătăți autoactualizarea, autodeterminarea și autoeficacitatea.
Ce este motivația?
Motivația provine de la cuvântul "motiv", care cuprinde nevoile, dorințele sau impulsurile care împing un individ să îndeplinească sarcini și obiective. Motivația este, în esență, prezența unui stimulent care îi determină pe oameni să acționeze.
Motivația determină acțiunile, voința și dorința unui individ de a realiza un obiectiv sau o recompensă. Aceasta îi determină pe oameni să ia decizii și să stabilească obiective. Dar, mai presus de toate, motivația este motivul pentru care aceștia merg până la capăt cu acțiunile care le permit să își îndeplinească obiectivele. Motivația este vocea interioară care îi menține pe indivizi pe drumul cel bun pentru a-și atinge obiectivele, chiar și atunci când acest lucru este o provocare.
Motivația este o forță puternică și un factor semnificativ în călătoria vieții, care rezultă din nevoia umană de bază de a crește și de a se dezvolta. Puterea motivației pe care o simte o persoană are un impact asupra probabilității de a schimba comportamentele și obiceiurile pentru a-și atinge obiectivele.
Cu toate acestea, mulți factori contribuie la motivația generală a unei persoane de a atinge obiectivul sau punctul de referință stabilit pentru ea. Nivelul de motivație pe care îl experimentează un individ este influențat de cât de mult își dorește obiectivul, de ceea ce va câștiga o dată cu atingerea obiectivului și de ceea ce va pierde dacă nu îl atinge sunt exemple comune de factori care contribuie la motivație.
De ce este importantă motivația?
Motivația umană, în comparație cu cea a altor animale, este interesantă, deoarece îi ajută pe oameni să își stabilească obiective specifice. De asemenea, îi ajută să rezolve probleme, să schimbe obiceiuri vechi și să facă față provocărilor și oportunităților pe care le întâlnesc zilnic.
Acesta joacă un rol important în viața indivizilor, deoarece îi împinge să își urmeze pasiunile, să caute relații și să stabilească așteptări ridicate pentru eforturile personale. Motivația este o cale de schimbare a comportamentului uman, a sentimentelor și a gândirii. Ea reflectă ceva distinctiv despre fiecare individ și le permite să obțină puncte de control valoroase în ceea ce privește starea de bine personală, cum ar fi obținerea unui sentiment de scop în viață, îmbunătățirea bunăstării mentale și fizice, îmbunătățirea relațiilor interpersonale și străduința de a obține productivitate în mediul de lucru.
Motivația oferă, de asemenea, indivizilor multe informații valoroase despre natura umană, explicând de ce oamenii își stabilesc obiective, aspiră la realizări și la putere și, de asemenea, despre intimitatea psihologică și trăirea emoțiilor (frică, furie și compasiune).
Atunci când ești motivat, este mai ușor să iei decizii importante pentru a te apropia de atingerea obiectivului respectiv. Motivația ajută o persoană să se concentreze asupra a ceea ce trebuie făcut în loc să fie distrasă sau plictisită. Motivația poate ajuta la autodeterminarea indivizilor, permițându-le să identifice forțele care acționează în interiorul lor și să învețe ce îi motivează cel mai mult, astfel încât să își poată atinge obiectivele sau dorințele în viață.
Tipuri de motivație
Diferitele tipuri de motivație sunt: motivația intrinsecă, motivația extrinsecă, motivația familială și motivația de realizare.
Motivația intrinsecă (motivația internă)
Motivația intrinsecă apare în interiorul individului din dorința internă de a îndeplini o anumită sarcină sau de a atinge un anumit criteriu de succes sau de recompensă. Motivația intrinsecă se referă la momentul în care indivizii fac ceva de dragul de a face ceva, deoarece se aliniază cu interesele, pasiunile, sistemul de credințe sau valorile personale și importanța acordată.
Persoanele motivate intrinsec muncesc din greu fără a avea nevoie de stimuli externi care să le determine să adopte un anumit comportament. Recompensele interne alimentează acești motivatori. Cunoașterea și satisfacția că cineva își urmează pasiunile în viață este un motivator intrinsec comun și puternic. Motivatorii intrinseci pot menține o persoană concentrată asupra unui obiectiv pentru o perioadă lungă de timp, deoarece sunt mai puternici și mai puțin susceptibili la interferențe externe.
Dorințele adânc înrădăcinate ale unui individ au cea mai mare putere motivațională. Aceste dorințe includ, de obicei, nevoia sau dorința de acceptare, curiozitatea, ordinea, obținerea de onoare, independența, puterea, contactul social și statutul social.
Motivația extrinsecă (motivația externă)
Motivația extrinsecă provine din factori din afara individului. Aceasta implică recompense extrinseci (recompense externe) din partea comportamentului sau a succesului obiectivului, cum ar fi laudele sau validarea din partea colegilor sau a superiorilor, validarea academică, recunoașterea și acceptarea socială și recompensele fizice sub formă de bani sau trofee ale succesului.
Diferențele dintre motivatorii intrinseci și extrinseci constau în forța motrice din spatele motivelor pentru care o persoană dorește să își atingă obiectivele. Indivizii motivați intrinsec se angajează de obicei în activități bazate pe interes, satisfacție sau bucurie. În schimb, în motivația extrinsecă, scopul este un rezultat diferit de activitate.
Un lucru important de clarificat este că motivatorii extrinseci sau recompensele externe sunt de obicei temporare. Atunci când oamenilor li se oferă o recompensă imediată, sunt resimțite sentimente de succes și motivație, dar numai pe termen scurt. Aceste recompense extrinseci tind să își diminueze valoarea în timp, ceea ce înseamnă că este posibil ca ele să nu mai fie motivatori utili pentru același individ în viitor. Dependența de acest tip de motivație poate provoca insatisfacție la majoritatea oamenilor odată ce obiectivul a fost atins de la recompensă.
Motivația familiei
Unele cercetări sugerează că motivația familială este un al treilea tip de motivație. Motivația poate lua diverse forme în contextul familiei, inclusiv motivații intrinseci și extrinseci. Motivația intrinsecă provine din valori personale, pasiuni și un sentiment de scop, în timp ce motivația extrinsecă provine din recompense sau presiuni externe.
Motivația familială oferă sprijin și încurajare remarcabilă, favorizând un sentiment de apartenență și de conviețuire.Motivația familială le oferă indivizilor un sentiment profund de scop și de determinare. Fie prin relații afective, fie prin valori comune, fie prin dorința de a asigura și de a conduce.
Oamenii au tendința de a se simți motivați de familie sau de persoane apropiate datorită poziției pe care familia o ocupă atât ca motivator intrinsec, cât și extrinsec. Dorința de a ajuta sau de a sprijini o familie poate proveni dintr-o motivație internă intrinsecă de a-i vedea pe cei dragi prosperând și din factori motivaționali externi care aduc beneficii individului de pe urma succesului unei unități familiale.
Motivația de realizare
Motivația de realizare este dependentă de gândul constant de a atinge obiectivul fără a lua în considerare o recompensă externă la finalizare. Mai degrabă, această motivație se bazează pe finalizarea efectivă a obiectivului ca recompensă în sine. Alte tipuri de motivație includ motivația de putere, motivația de învățare, motivația de atitudine, motivația de stimulare, motivația socială și motivația de frică.
Componentele motivației
Există trei componente majore ale motivației: activarea, persistența și intensitatea. Cele trei componente acoperă aspectele comportamentului care reprezintă forțele motrice din spatele motivației unui individ și determină nivelurile de motivație pe care le simte un individ.
Activare
Activarea este definită ca fiind decizia unui individ de a începe un comportament. Un exemplu de activare este înscrierea la un anumit curs pentru a obține o diplomă. Componenta de activare a motivației este un element vital în înțelegerea forței motrice din spatele comportamentului uman.
Activarea se referă la inițierea și dinamizarea comportamentului, care îi propulsează pe indivizi către obiectivele lor. Activarea implică procesele fiziologice și psihologice care stimulează indivizii să acționeze. Ea cuprinde trezirea energiei mentale și fizice necesare pentru a se angaja în activități și a urmări obiective.
Cele șase tipuri de motivație, inclusiv realizarea, puterea și afilierea, pot activa indivizii în funcție de nevoile și dorințele lor unice. Înțelegând diferitele tipuri de motivație, indivizii pot profita de factori declanșatori specifici care le activează impulsul și îi propulsează spre succes.
Creșterea automotivării este esențială pentru optimizarea activării, subliniind tehnici precum stabilirea de obiective, cultivarea de obiceiuri pozitive și menținerea unei mentalități de creștere. Înțelegerea naturii cu multiple fațete a activării și utilizarea strategiilor pentru a spori automotivarea pot avea un impact semnificativ asupra bunăstării generale și a succesului unei persoane.
Persistență
Persistența implică o muncă și un efort continuu pentru îndeplinirea sarcinii inițiale, în ciuda obstacolelor întâmpinate în anumite etape/puncte. Un exemplu de perseverență este participarea regulată la cursuri în ciuda oboselii sau a faptului că este intimidat de materie. Componenta de persistență a motivației este un aspect crucial care determină rezistența și perseverența indivizilor în urmărirea obiectivelor lor.
Persistența se referă la menținerea efortului și la menținerea angajamentului în ciuda provocărilor sau a eșecurilor. Aceasta implică aplicarea susținută a energiei și a resurselor în vederea atingerii unui anumit obiectiv. Este strâns legată de motivația intrinsecă, care provine din factori interni, cum ar fi interesele și valorile personale.
Rolul motivației de realizare în promovarea persistenței este puternic, deoarece indivizii se străduiesc să se dezvolte personal și să obțină satisfacția de a-și atinge obiectivele. Creșterea automotivării contribuie la persistență. Tehnici precum vizualizarea, autoreflecția și căutarea sprijinului din partea altora pot contribui la stimularea capacității de a persevera. Cultivarea unei mentalități de creștere și menținerea unei perspective pozitive pot, de asemenea, spori persistența în fața obstacolelor.
Înțelegerea și cultivarea componentei de persistență a motivației este esențială pentru ca indivizii să depășească dificultățile sau obstacolele, să își mențină concentrarea și, în cele din urmă, să obțină succese pe termen lung.
Intensitate
Intensitatea se referă la vigoarea și concentrarea indivizilor pentru a-și urmări obiectivele sau sarcinile. Ea reprezintă gradul de concentrare și entuziasm față de o anumită sarcină sau obiectiv. Intensitatea cuprinde impulsul și determinarea indivizilor, care pot varia în funcție de diferite situații și sarcini.
Un exemplu de comportament de intensitate ridicată este un elev care frecventează cursurile regulate, participă la discuții cu profesorul în mod regulat și profită de oportunitățile din afara clasei pentru a obține recompensa unor note bune. Spre deosebire de comportamentul așteptat de la alți elevi, această atenție continuă la materia din acest curs particular face ca intensitatea acestui elev să fie ridicată.
Gradul tuturor acestor componente are un impact asupra capacității unei persoane de a-și atinge obiectivul dorit. O activare puternică înseamnă că indivizii au mai multe șanse să își stabilească și să urmărească obiectivele. În același timp, intensitatea și persistența determină cât de mult efort dedică indivizii pentru a îndeplini acel obiectiv.
Atât factorii intrinseci, cât și cei extrinseci pot influența intensitatea. Motivația intrinsecă, determinată de interesele și valorile personale, poate alimenta un nivel ridicat de intensitate, deoarece indivizii găsesc satisfacție și plăcere profundă în eforturile lor. În schimb, motivația extrinsecă, cum ar fi recompensele sau recunoașterea, poate amplifica intensitatea prin furnizarea de stimulente externe pentru un efort ridicat.
Există diferite tipuri de motivație, inclusiv motivația de creștere, în care indivizii sunt motivați de oportunitatea de dezvoltare personală și de îmbunătățire continuă. Acest tip de motivație intrinsecă poate duce la eforturi de mare intensitate, deoarece indivizii se străduiesc să își atingă potențialul maxim. Consolidarea automotivării este esențială pentru intensificarea efortului.
Această îmbunătățire poate include stabilirea unor obiective clare, menținerea unei mentalități pozitive și căutarea de inspirație din partea unor modele sau mentori. Prin cultivarea intensității, indivizii își pot canaliza energia și se pot concentra în activitățile pe care le urmăresc, maximizându-și potențialul de realizare și de succes.
Teorii ale motivației
Au fost propuse diverse teorii psihologice pentru a explica motivația din spatele comportamentului uman. Mai jos sunt prezentate câteva teorii care explică motivația.
Motoare și nevoi
Teoria de reducere a motivației afirmă că indivizii sunt cel mai mult motivați de nevoia de a-și îndeplini dorințele biologice de bază, inclusiv hrana, apa și somnul.
Teoria ierarhiei nevoilor lui Abraham Maslow se bazează pe nevoia unui individ de a satisface nevoile fiziologice de bază înainte de a se extinde la dorințele psihologice. Odată ce nevoile fiziologice sunt satisfăcute, accentul se mută pe altele, inclusiv pe securitate și siguranță, nevoi sociale, realizare de sine și stimă de sine.
Instinctul
Teoria instinctelor sugerează că și instinctele umane motivează comportamentele individuale. Instinctele sunt tipare comportamentale înnăscute sau fixe. Psihologii, printre care Sigmund Freud, William McDougal și William James, propun că instinctele umane de bază care conduc și motivează comportamentul sunt esențiale pentru supraviețuirea unui organism, inclusiv dragostea, siguranța, frica și curățenia.
Teoria excitației
Teoria motivației de excitare afirmă că indivizii sunt auto-motivați să se angajeze în comportamente care le permit să mențină nivelul optim de excitare - indivizii cu un nivel de excitare mai scăzut trebuie să urmeze hobby-uri relaxante, inclusiv mersul pe jos și cititul. În schimb, cei cu nevoi de excitare ridicate sunt motivați să se angajeze în comportamente de căutare a senzațiilor tari și incitante, cum ar fi cursele de mașini.
Teoria celor doi factori a lui Herzeberg
Teoria celor doi factori, propusă de Frederick Herzberg, afirmă că anumiți factori motivaționali duc la satisfacția profesională la locul de muncă. În schimb, alți factori, cunoscuți sub numele de factori de igienă, pot duce la insatisfacție la locul de muncă dacă sunt absenți. Prezența factorilor de igienă nu va îmbunătăți satisfacția la locul de muncă. Cu toate acestea, absența lor poate duce la scăderea motivației și a satisfacției profesionale.
Factorii de motivare sau de satisfacție includ responsabilitatea, creșterea, avansarea, recunoașterea, munca și realizarea. Factorii de nemulțumire sau factorii de igienă includ condițiile de muncă, viața personală, salariul, siguranța locului de muncă, statutul, politica, supravegherea și relațiile interpersonale.
Dezvoltarea motivației angajaților înseamnă crearea de noi obiceiuri, stabilirea unui sistem de recompense și găsirea motivatorilor individuali care duc la satisfacția sau insatisfacția profesională.
Caracteristicile motivației
Motivația este esențială pentru motivele care stau la baza nevoilor, dorințelor și acțiunilor oamenilor. Ea are următoarele caracteristici și trăsături unice.
Proces continuu
Motivația este o călătorie continuă și fără sfârșit. Pentru că dorințele, dorințele sau nevoile umane sunt nesfârșite și nu pot fi satisfăcute prin satisfacerea unei singure nevoi într-un singur moment. Procesul este dinamic și în continuă schimbare; pe măsură ce indivizii trăiesc și cresc, la fel se întâmplă și cu motivațiile lor.
Procesul de satisfacere a nevoilor
O nevoie nesatisfăcută creează o tensiune în centrul motivațional al unei persoane care stimulează impulsul. Aceste impulsuri generează o căutare a unui comportament care va satisface nevoia și va reduce tensiunea, crescând astfel motivația.
Procesul dinamic
Motivația este o activitate dinamică și complexă în cadrul psihicului unei persoane. Ea este profund legată de comportamentul uman care nu este niciodată static, schimbându-se continuu pe măsură ce nevoile fizice și emoționale ale unui individ se schimbă prin procesele de viață și dezvoltare.
Concept psihologic
Conceptul de motivație este în mare parte psihologic. Acesta se bazează pe forțele care acționează în interiorul individului și care îl obligă să acționeze sau să nu acționeze în anumite moduri. Faptul că un individ recunoaște sau nu aceste acțiuni ca fiind benefice sau dăunătoare pentru bunăstarea sa este determinat de ceea ce îi motivează acțiunile și de obiectivele, sau lipsa acestora, din viața sa.
Forța energizantă
Este procesul care energizează sau încurajează indivizii să depună efort pentru a atinge obiectivele organizaționale și pentru a-și satisface nevoile, determinându-i să se motiveze pentru a atinge obiectivele stabilite.
Comportament orientat spre scop
Motivația conduce la o acțiune orientată spre un scop, deoarece duce la realizarea obiectivelor organizaționale și la satisfacerea nevoilor personale.
Pozitiv sau negativ
Motivația poate fi pozitivă sau negativă. Motivația pozitivă (abordarea morcovului) oferă recompense, cum ar fi aprecierea, promovarea și statutul. Motivația negativă (abordarea bățului) pune accentul pe sancțiuni, amenzi și pedepse.
Modalități de îmbunătățire a motivației
Toată lumea experimentează fluctuații în motivația și voința lor. La un moment dat, indivizii se simt foarte motivați, impulsionați și înflăcărați. În timp ce, în alte momente, aceștia pot fi lipsiți de motivație și nu sunt siguri că au puterea de a-și atinge obiectivele pe care și le-au propus. Din fericire, aceștia pot dezvolta strategii care să îi ajute să își sporească impulsul și motivația.
Menținerea și îmbunătățirea motivației pot fi realizate prin stabilirea unor obiective realiste și realizabile în beneficiul mijloacelor de trai ale unei persoane. Împărțirea acestor obiective în pași mai ușor de gestionat, mai mici, poate face ca urmărirea și atingerea lor să fie mai ușoară, dezvoltând în același timp încrederea în capacitatea individului de a-și stabili și atinge un obiectiv.
Stabilirea unor obiective de neatins face ca o persoană să se simtă copleșită și nemotivată pentru a-și atinge obiectivul. Împărțirea obiectivelor în pași mici poate contribui la creșterea motivației, pregătind persoana pentru un succes pe termen lung.
O altă modalitate importantă de a îmbunătăți motivația este recunoașterea și sărbătorirea succeselor. Această practică stimulează încrederea și este esențială pentru motivație. Dacă indivizii sunt încrezători în abilitățile lor, ei au încredere în ei înșiși pentru a realiza obiective care anterior ar fi putut părea inaccesibile. Aceștia își pot utiliza abilitățile și capacitățile pentru a îndeplini o sarcină sau un obiectiv pe care și l-au stabilit.
Atunci când indivizii se simt nesiguri cu privire la abilitățile lor, concentrarea pe realizări le reamintește indivizilor de realizările lor din trecut. Reflecția asupra acestor realizări îi poate ajuta pe indivizi să își urmărească progresul, să limiteze îndoiala de sine și să îi ajute să își identifice punctele forte. Odată ce indivizii își identifică punctele forte, se simt energizați, încărcați și motivați.
În cele din urmă, acceptarea și înfruntarea provocărilor, precum și identificarea îmbunătățirilor și a punctelor slabe asupra cărora se poate lucra, permite, de asemenea, persoanelor să se simtă mai capabile și mai pricepute, ceea ce duce la rezultate pozitive și la o mai mare motivație.
Concluzie
Diferite teorii ale motivației descriu diverse forțe care direcționează și ghidează motivația umană, iar pentru fiecare persoană acționează diferiți motivatori. Înțelegerea motivației este esențială în toate domeniile vieții, deoarece îi ajută pe indivizi să urmărească și să își stabilească obiectivele corecte și să își sporească motivația.
Mai mulți factori care pot inhiba sau afecta motivația unei persoane includ gândirea de tip "totul sau nimic", convingerea că totul trebuie realizat rapid și că aceeași abordare/metodă de atingere a obiectivelor funcționează pentru toți.
Prin urmare, scopul final este ca indivizii să recunoască motivul motivațiilor lor sau al lipsei acestora, să lucreze la obiectivele lor sau să își îmbunătățească motivația. O lipsă persistentă de motivație este, de asemenea, legată de afecțiuni de sănătate mintală precum depresia. Prin urmare, dacă indivizii simt o dispoziție scăzută, motivație sau apatie care durează mai mult de două săptămâni, este important să vorbească cu un profesionist din domeniul sănătății.
Anahana Resurse pentru sănătate mintală
Wikis
Anxietate de înaltă funcționalitate
Blog
Terapia cognitiv-comportamentală
Stigma privind sănătatea mintală
Cum să nu mai amâniți amânarea
Cum să nu mai gândești prea mult
Referințe
Motivație: Forța motrice din spatele acțiunilor noastre
Tipuri de motivație - Motivația intrinsecă și motivația extrinsecă
9 tipuri de motivație pentru a vă realiza obiectivele - LifeHack
7 moduri puternice de a crește motivația proprie - Thrive Global
Conținutul acestui articol este furnizat doar în scop informativ și nu este menit să înlocuiască sfaturile, diagnosticul sau tratamentul medical profesionist. Se recomandă întotdeauna să vă consultați cu un furnizor de servicii medicale calificat înainte de a face orice schimbare legată de sănătate sau dacă aveți întrebări sau preocupări legate de sănătatea dumneavoastră. Anahana nu este răspunzătoare pentru orice erori, omisiuni sau consecințe care pot apărea în urma utilizării informațiilor furnizate.
