Tulburarea de somn este un termen generic care cuprinde diverse condiții de sănătate care modifică tiparele de somn ale unei persoane. Există multe tipuri de tulburări de somn, fiecare prezentând semne și simptome diferite. Tulburările de somn pot afecta sănătatea fizică, mentală și emoțională a unei persoane, precum și calitatea generală a vieții acesteia.
Somnul este procesul fizic prin care corpul și mintea se află într-o stare de repaus complet; apare o lipsă de mobilitate fizică, precum și mișcări oculare lente, un răspuns redus la stimulii externi, afectarea funcției cognitive și o stare de inconștiență reversibilă. Deși nu este clar de ce somnul este necesar, cercetările arată că acest proces permite corpului și minții să îndeplinească multe funcții, cum ar fi refacerea fizică, învățarea și consolidarea memoriei.
S-a dovedit că lipsa somnului cauzează multe probleme pe termen scurt și lung. Oamenii dorm aproximativ o treime din viața lor. Prin urmare, este important să subliniem importanța unui somn de bună calitate pentru a evita efectele adverse. Consecințele pe termen scurt ale somnului insuficient includ probleme de memorie, dificultăți de gândire clară, tulburări de atenție și concentrare, afectarea calității vieții, creșterea ratei absenteismului, reducerea productivității și creșterea riscului de accidente la locul de muncă, acasă sau pe șosea.
O perioadă mai lungă de timp în care somnul este insuficient duce la privarea de somn, ceea ce duce la creșterea morbidității și mortalității, boli coronariene, insuficiență cardiacă, hipertensiune arterială, obezitate, diabet zaharat de tip 2, accident vascular cerebral, tulburări de memorie și depresie pot apărea atunci când un individ este privat de somn. Tulburările de somn pot afecta foarte mult calitatea vieții și viața de familie.
Oamenii posedă un ceas biologic intern care reglează procesul de somn și trezire. Acest proces stabilește ceea ce se numește ritm circadian. Acest ciclu are un ritm zilnic care se repetă pe o perioadă de aproximativ 24 de ore. O zonă din creier controlează acest ritm somn-veghe numită hipotalamus, care reglează anumite funcții fiziologice pentru a promova comportamentul de somn și de veghe. Funcționarea corectă a acestui ciclu duce la un somn odihnitor și la modele normale de somn.
Ritmul circadian, deși este controlat intern, este, de asemenea, influențat de factori de mediu externi, cum ar fi indicii de timp și lumina. O schimbare a acestor factori externi, cum ar fi schimbarea orei sau lucrul în tura de noapte, poate provoca o dezaliniere și poate duce la anumite probleme de somn.
Odată ajuns în stare de somn, corpul uman trece prin două faze diferite de somn. Prima este mișcarea rapidă a ochilor (REM), care constă într-o etapă de somn mai ușoară și mai puțin odihnitoare. În REM, toți mușchii corpului sunt nemișcați, cu excepția ochilor și a mușchilor respiratori, care rămân activi, de unde și denumirea de "mișcare rapidă a ochilor" Această etapă este de obicei identificată drept "etapa de visare", deoarece majoritatea viselor și coșmarurilor au loc în timpul etapei de somn a individului. Această parte a ciclului este de obicei scurtă și se prelungește pe măsură ce noaptea trece.
A doua fază, numită somn fără mișcări oculare rapide (NREM), poate fi împărțită în 3 etape separate. NREM este stadiul în care individul își petrece cea mai mare parte a somnului; ciclurile NREM trec prin somn ușor, somn profund și somn profund.
Ritmul circadian este cel care ne reglează ciclul somn-veghe. Orice probleme cu acest ciclu sau modificări ale factorilor externi pot provoca tulburări. Somnul învinge de obicei o persoană la câteva ore după ce hipotalamusul secretă melatonină (un hormon al somnului care provoacă oboseală).
Ritmul circadian, sau ciclul somn-veghe, urmează de obicei un ceas de 24 de ore. În unele cazuri, ciclul somnului uman este mai scurt sau puțin peste 24 de ore. Acest lucru face ca ritmul circadian al individului să fie împins progresiv mai devreme sau mai târziu decât norma. Această respingere constantă poate dezechilibra substanțial ritmul circadian, determinând o persoană să urmeze un program de somn diferit de restul. Acest lucru este frecvent la persoanele nevăzătoare din cauza lipsei indiciilor de lumină-întuneric.
În unele cazuri, procesul de secreție a melatoninei poate avea loc prea târziu față de orele de somn programate de societate. Acest lucru duce la ceea ce se numește tulburare de întârziere a fazei somn-veghe. Această afecțiune nu cauzează o calitate scăzută a somnului sau simptome negative; de obicei, întârzie somnul cu o anumită durată. Persoana se trezește în continuare cu un sentiment de prospețime și odihnă, dar va adormi mai târziu decât în mod normal. Datorită numărului mic de simptome, aceasta este adesea nediagnosticată sau diagnosticată greșit pentru tulburări precum insomnia.
Pe de altă parte, procesul de somn poate avea loc prea devreme în raport cu timpul normal de somn pentru o ființă umană, provocând o tulburare avansată a fazei somn-veghe. Acesta este exact același lucru ca și tulburarea de întârziere a fazei de somn-veghe; cu toate acestea, ea devansează ciclul de somn cu o anumită perioadă de timp.
O ultimă tulburare a ritmului circadian este tulburarea de somn în schimburi, care poate fi explicată prin numele său: persoanele care au locuri de muncă cu schimburi alternante sunt susceptibile de a dezvolta această tulburare, deoarece urmează în mod intenționat un program de somn diferit. Acest lucru cauzează simptome similare insomniei, cum ar fi dificultăți de somn la ore normale și somnolență excesivă în timpul orelor nepotrivite.
Dyssomnia este un termen care desemnează stările de insomnie și hipersomniile, inclusiv narcolepsia și hipersomnia idiopatică.
Insomnia este o tulburare în care oamenii întâmpină dificultăți în a adormi, precum și în a rămâne adormiți. Persoanele care suferă de această afecțiune se plâng adesea de calitatea slabă a somnului, de dificultăți de adormire sau de începerea tardivă a somnului și de trezirea frecventă în mijlocul nopții sau dimineața devreme. Aceasta este o afecțiune frustrantă și provoacă alte simptome ale insomniei, cum ar fi somnolența excesivă în timpul zilei, probleme cognitive care includ tulburări de memorie și atenție și tulburări de dispoziție. O prezentare prelungită a acestei tulburări specifice de somn poate provoca insomnie cronică, ducând la simptome de insomnie pe termen lung.
Atunci când se analizează cauzele acestei tulburări, se arată că persoanele cu insomnie au un cortex cerebral mai activ în jurul momentului de debut al somnului și în timpul somnului REM, ceea ce le face să se simtă mai treze sau să aibă mai multe tulburări în timpul fazelor REM. Acest cortex hiperactiv, alături de factori genetici, comportamentali, cognitivi și emoționali, contribuie la insomnie.
Hipersomnia cauzează somnolență excesivă în timpul zilei, chiar și cu cantități adecvate de somn pe timp de noapte, precum și timpi de somn mai lungi decât este normal sau necesar. Alte tulburări de somn subiacente, traumatisme craniene sau idiopatii pot provoca hipersomnii. Dacă hipersomnia este fără cauză, atunci persoana are hipersomnie idiopatică.
Parasomniile sunt tulburări care determină o persoană să aibă mișcări și comportamente anormale în timpul perioadelor de somn sau de veghe din timpul nopții. Parasomniile nu sunt la fel de frecvente ca alte tulburări de somn și pot fi adesea diagnosticate greșit, uneori confundate cu convulsii din cauza tiparelor neobișnuite de mișcare pe care le pot prezenta.
Unele parasomnii includ tulburarea comportamentală a somnului REM. Acesta este mai frecvent observat la persoanele în vârstă și este descris ca pierderea somnului REM din cauza pierderii musculare și se prezintă cu activități motorii neobișnuite în timpul somnului. Atunci când sunt observate, aceste persoane prezintă mișcări violente și un comportament de punere în scenă a viselor, care duce adesea la răni autoprovocate sau la rănirea altora.
Teroarea somnului, sau Pavor Nocturnus, provoacă perioade de simptome autonome și motorii intense, ca un țipăt, în timpul celei mai profunde faze a somnului fără mișcări oculare rapide. Această tulburare de somn este foarte frecventă între vârstele de 5 și 7 ani, în special la copiii cu antecedente de somnambulism. Aceste persoane se trezesc confuze și inconsolabile, fără o cauză aparentă.
O altă parasomnie mai puțin frecventă este narcolepsia, o tulburare în care persoana suferă de somnolență excesivă în timpul zilei și simte nevoia irezistibilă de a adormi în ore și circumstanțe nepotrivite, precum și de slăbiciune musculară inexplicabilă și bruscă. Mulți au numit aceste episoade "atacuri de somn", deoarece apar brusc și imprevizibil. Aceste atacuri de somn pot dura între 20 și 30 de minute, iar persoana se simte de obicei mai odihnită după ce termină.
Ritmul circadian este de obicei ușor de definit prin etapele sale de somn-veghe. Condiții precum paralizia în somn pot depăși aceste limite. Este o afecțiune în care persoana este fizic incapabilă să se miște, fie imediat după adormire, fie după trezire. Persoana suferă de paralizie fizică în timp ce este complet conștientă în mintea sa, având adesea halucinații vizuale legate de somn și impresia că este sufocată.
Un mister clinic, se crede că această parasomnie este rezultatul unei stări mixte de conștiință. Halucinațiile pot fi adesea înfricoșătoare, lăsând persoana să se simtă speriată și anxioasă.
Tulburările respiratorii legate de somn includ de obicei apneea obstructivă în somn, apneea centrală în somn și hipoventilația legată de somn. Apneea în somn este un alt termen general care înglobează 3 tipuri: apneea obstructivă în somn, apneea centrală în somn și apneea centrală în somn. Toate acestea se încadrează în aceeași definiție generală: o pauză respiratorie momentană în timpul somnului. Apneea obstructivă în somn este produsă atunci când există o obstrucție a căilor respiratorii superioare în timpul somnului, cauzând o pauză în respirație timp de minimum 10 secunde. Acest lucru poate fi văzut ca o problemă fizică, cum ar fi structura căilor respiratorii.
Pe de altă parte, apneea centrală în somn este cauzată de o pauză în fluxul de aer atunci când nu se depune un efort pentru a respira. Aceasta este considerată o problemă fiziologică care derivă din centrul respirator al creierului. O combinație a ambelor tipuri de apnee în somn se numește apnee complexă în somn.
Această afecțiune poate trece neobservată pentru perioade lungi de timp, deoarece simptomele sunt de obicei observate. O persoană cu această afecțiune se va confrunta cu sforăit, sufocare sau gâfâit, episoade de apnee experimentate de un partener în pat, oboseală excesivă în timpul zilei și trezire cu o durere de cap.
Această tulburare de somn poate fi destul de gravă și poate pune o persoană în pericol de a suferi de multe afecțiuni grave dacă nu este tratată. De exemplu, hipertensiunea arterială, diabetul de tip 2 și bolile cardiovasculare pot apărea dacă nu sunt tratate.
Sindromul picioarelor neliniștite este o afecțiune în care este prezentă o senzație neplăcută, care provoacă nevoia de a mișca constant picioarele. Deși se numără printre cele mai frecvente tulburări de somn, această afecțiune este adesea nediagnosticată sau diagnosticată greșit din cauza simptomelor care sunt foarte subiective și dificil de descris și din cauza lipsei testelor de diagnosticare.
Sindromul picioarelor neliniștite este o afecțiune pe tot parcursul vieții, observată de obicei la o vârstă fragedă, dar care adesea nu este diagnosticată până mai târziu în viață. Simptomele includ de obicei o varietate de senzații la nivelul membrelor inferioare, între genunchi și gleznă, cum ar fi furnicături, dureri, arsuri și altele. Aceste senzații provoacă o dorință nesățioasă de a mișca picioarele, de unde "sindromul picioarelor neliniștite".
Această afecțiune este considerată o tulburare de somn, deoarece neliniștea observată la aceste persoane apare cel mai adesea la sfârșitul zilei, când persoana încearcă să adoarmă. Acest lucru cauzează dificultăți în adormire și poate duce la tulburări de somn, un motiv important pentru care aceste persoane caută de obicei asistență medicală.
Deși asemănătoare cu sindromul picioarelor neliniștite, această tulburare are simptome distincte și diagnostice și tratamente diferite. Această afecțiune face ca picioarele și brațele să se miște în timpul somnului. Această afecțiune duce adesea la somnolență în timpul zilei și poate fi adesea cauzată de sindromul picioarelor neliniștite.
Somnul este adesea legat de sănătatea mintală, prezentând o relație cu afecțiuni precum depresia, anxietatea, tulburarea bipolară și multe altele. Aceste probleme de sănătate mintală îngreunează adesea somnul, ducând la tulburări de somn. Tulburările de somn precum insomnia pot face extrem de dificilă obținerea unui somn odihnitor, ducând la aceleași afecțiuni mintale menționate anterior.
S-a demonstrat că ciclul de somn influențează capacitatea creierului de a procesa informațiile emoționale. Diferitele activități ale creierului prezente și manifestate în timpul diferitelor stadii ale somnului au fiecare un rol imens în sănătatea emoțională a unei persoane. Fără un număr suficient de astfel de unde cerebrale și fără a petrece suficient timp în aceste etape specifice, oamenii pot dezvolta probleme de sănătate mintală. Nu numai acest lucru, dar o stare cronică de privare de somn a arătat adesea dezvoltarea psihozei legate de somn, o altă problemă de sănătate mintală.
Multe boli neurodegenerative au fost frecvent asociate cu anumite tulburări de somn. Tulburarea comportamentală a somnului REM poate fi luată ca exemplu; se întâlnește frecvent în rândul populației vârstnice și este frecventă la persoanele cu boala Parkinson, atrofie sistemică multiplă, boala difuză Lewy-Body cu demență, degenerare corticobasală, atrofie olivopontocerebeloasă, paralizie supranucleară progresivă. Dezvoltarea RBD la persoanele cu aceste afecțiuni neurologice poate fi atribuită temei comune a pierderii musculare sau a modificării musculare experimentate de pacienți.
Deoarece multe afecțiuni ale somnului sunt cauzate de probleme subiacente, diagnosticarea tulburărilor de somn începe adesea cu găsirea cauzei. În cazul în care nu există o cauză subiacentă, diagnosticul este stabilit prin examinare fizică și diagnostic bazat pe simptome. Atunci când vă confruntați cu simptome, este bine să țineți un jurnal al somnului, notând toate simptomele și urmărind modelul de somn. Acest lucru ajută foarte mult la un diagnostic ușor.
Multe tulburări de somn necesită studii ale somnului, un proces în care persoana este observată în timp ce doarme prin intermediul diferitelor echipamente. Aceasta urmărește orice mișcare sau zgomote neobișnuite, activitatea creierului și activitatea respiratorie. Toate acestea permit diagnosticarea diferitelor tulburări de somn, cum ar fi insomnia, apneea de somn, paralizia de somn și altele.
Tratamentul cauzei subiacente fie nu reușește să elimine această cauză, fie pur și simplu nu are niciun efect asupra tulburării de somn. Următorul pas este acela de a trata tulburarea de somn folosind direct diverse intervenții. Tratamentele comune includ terapia cognitiv-comportamentală ca tratament nemedicamentos și multe tipuri diferite de medicamente pentru somn, cum ar fi benzodiazepinele, agoniștii receptorilor de melatonină, antidepresivele, antipsihoticele și multe altele.
Tratamentul este esențial pentru afecțiunile de somn mai grave, cum ar fi apneea în somn. Aceste persoane au adesea nevoie de un aparat CPAP, care ajută la furnizarea de aer prin tuburi într-o mască pe care persoana o poartă peste noapte.
Sunt disponibile mult mai multe tratamente, toate foarte diferite în funcție de tulburarea tratată. Respectând tratamentele recomandate, o persoană poate avea în continuare o sănătate fizică bună și o stare generală de bine și o calitate a vieții pozitive, fără a dezvolta alte consecințe.
Tulburările de somn au fost studiate amănunțit din multe unghiuri diferite și s-a ajuns la concluzia că privarea de somn, fie din cauza stilului de viață, fie din cauza tulburărilor de somn, are multe efecte pe termen scurt și lung asupra sănătății fizice și mentale a unei persoane. Este important să aveți un program de somn bun, să practicați o igienă bună și să solicitați ajutor dacă apar simptome ale unei tulburări de somn pentru a evita complicațiile.
Baza pentru îmbunătățirea somnului începe cu obiceiurile bune de somn care includ:
Aceste obiceiuri de somn sunt importante pentru îmbunătățirea somnului. Implementarea acestor obiceiuri poate ajuta la evitarea tulburărilor de somn și la adormirea și somnul suficient. Dacă sunt prezente simptome ale tulburărilor de somn, este important să solicitați ajutorul unui specialist pentru a evita apariția comorbidităților și complicațiilor, precum și pentru a îmbunătăți calitatea generală a somnului.
Unele dintre cele mai importante sau comune tulburări de somn includ insomnia, narcolepsia, sindromul picioarelor neliniștite (RLS) și apneea în somn.
Apneea în somn poate fi considerată cea mai gravă tulburare de somn. Deoarece prezintă o întrerupere a respirației regulate sau obstrucția căilor respiratorii în timpul somnului, această tulburare de somn poate provoca complicații majore și grave de sănătate; trebuie abordată de un furnizor de servicii medicale imediat ce apar simptomele.
Cantitatea recomandată de somn pe noapte variază în funcție de grupa de vârstă. Pentru adulții cu vârste cuprinse între 18 și 60 de ani, 7 sau mai multe ore pe noapte par a fi optime. Este important să rețineți că și calitatea somnului este importantă. Pentru a asigura o sănătate fizică și generală optimă, este esențial să dormiți bine în fiecare noapte și să vă treziți cu o senzație de prospețime și odihnă.
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6707128/
https://journals.lww.com/ijmr/Abstract/2010/31020/Overview_of_sleep___sleep_disorders.4.aspx
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK526132/
https://www.sleepfoundation.org/
Conținutul acestui articol este furnizat doar în scop informativ și nu este destinat să înlocuiască sfatul, diagnosticul sau tratamentul medical profesional. Este întotdeauna recomandat să consultați un furnizor calificat de asistență medicală înainte de a face orice schimbări legate de sănătate sau dacă aveți întrebări sau preocupări cu privire la sănătatea dumneavoastră. Anahana nu este responsabilă pentru eventualele erori, omisiuni sau consecințe care pot rezulta din utilizarea informațiilor furnizate.