Teoria polivagală este o colecție de idei evolutive, neurologice și psihologice referitoare la rolul nervului vag în reglarea emoțională, legăturile sociale și răspunsurile la frică. Acesta propune ca evoluția sistemului nervos autonom al mamiferelor să furnizeze construcțiile pentru comportamentele adaptative.
Principalele concluzii
- Definiție: Teoria polivagală explorează modul în care nervul vag influențează reglarea emoțională, conexiunea socială și răspunsurile la stres.
- Sistemul nervos: Se concentrează pe sistemul nervos parasimpatic, în special pe rolul nervului vag în calmarea organismului.
- State: Teoria identifică trei stări: sigură și socială, de luptă sau de fugă și de închidere, determinată de sistemul nervos autonom.
- Cerere: Utilizat în terapia traumatică pentru a ajuta la înțelegerea și gestionarea stresului și a răspunsurilor emoționale.
- Impactul asupra sănătății: Teoria polivagală este legată de bunăstarea mentală și fizică.
- Utilizare practică: Tehnici precum respirația profundă pot activa nervul vag pentru relaxare.
Ce este teoria Polyvagal?
Introdusă de Stephen Porges în 1994, această teorie propune ca nervul vag să regleze emoțiile, legăturile sociale și răspunsurile la frică.
Acesta sugerează că sistemul nervos parasimpatic are trei răspunsuri: odihna și digestia și răspunsul de luptă sau de fugă și sistemul de angajament social, o stare hibridă de activare și calmare care permite interacțiunile sociale.
Nervul vag este împărțit în două ramuri: "sistemul vagal ventral", care susține comportamentele de angajament social, și "sistemul vagal dorsal", care susține comportamentele de imobilizare, inclusiv atât "odihna și digestia", cât și imobilizarea defensivă sau "închiderea"
Teoria polivagală propune că nervul vag, cel mai lung nerv cranian din corp, este esențial în reglarea diferitelor răspunsuri fiziologice și emoționale.
Aceasta sugerează că nervul a evoluat pentru a se adapta la diferite situații sociale și de mediu și că face acest lucru prin activarea diferitelor ramuri ale sistemului nervos parasimpatic.
Prin activarea "sistemului de angajament social" prin intermediul sistemului vagal ventral, persoanele se pot simți în siguranță și conectate la ceilalți.
În schimb, sistemul vagal dorsal declanșează comportamente de imobilizare atunci când se simt amenințați sau copleșiți.
Înțelegerea rolului nervului vag și a diferitelor sale ramuri poate ajuta clinicienii să dezvolte tratamente mai eficiente pentru problemele de sănătate care vizează procesele fiziologice subiacente.
Cele trei ramuri ale sistemului nervos parasimpatic
Teoria propune că sistemul nervos parasimpatic, care este considerat în mod tradițional ca având două ramuri - răspunsul "odihnă și digestie" și răspunsul "luptă sau fugi" - are de fapt un al treilea răspuns numit "sistem de angajament social"
Acest răspuns este activat atunci când interacțiunea socială și comunicarea sunt necesare.
"Sistemul de angajament social" este susținut de sistemul vagal ventral, o ramură a nervului vag responsabilă de reglarea diferitelor comportamente sociale, precum expresiile faciale, intonația vocală și contactul vizual.
Acest sistem îi ajută pe indivizi să se simtă în siguranță și conectați cu ceilalți și este asociat cu emoții pozitive precum bucuria și dragostea.
Pe de altă parte, sistemul vagal dorsal, o altă ramură a nervului vag, declanșează comportamente de imobilizare, cum ar fi înghețarea sau "închiderea"
Acest sistem este activat atunci când o persoană se confruntă cu o situație care îi pune viața în pericol și trebuie să își conserve energia sau se simte copleșită și trebuie să se retragă din mediul înconjurător.
Teoria polivagală sugerează că un dezechilibru în activarea acestor ramuri diferite ale sistemului nervos parasimpatic poate duce la diverse probleme de sănătate, cum ar fi anxietatea, depresia și tulburările legate de traume.
Prin înțelegerea modului în care nervul vag funcționează și răspunde la diferite indicii sociale și de mediu, clinicienii pot dezvolta tratamente mai eficiente care vizează procesul neural fiziologic de bază.
Anatomia sistemului polivagal
Teoria polivagală se concentrează pe organizarea anatomică și funcțională a sistemului nervos autonom, în special pe rolul nervului vag în modularea stării noastre fiziologice și a răspunsurilor sistemului nervos.
Teoria sugerează că nervul vag are trei circuite neuronale care reglează reactivitatea adaptivă dependentă de angajamentul social și de complexul vagal dorsal.
Complexul vagal ventral susține strategiile de apărare, comportamentul social și conștientizarea.
Teoria polivagală identifică fundamentele neurofiziologice ale unor afecțiuni precum tulburările psihiatrice și are implicații clinice pentru înțelegerea și tratarea afecțiunilor legate de stres.
Nervul rătăcitor, sau nervul vagal, furnizează informații senzoriale de la organele viscerale și reglează starea fiziologică a corpului, în special cortexul.
În general, teoria polivagală oferă o explicație neuronală pentru imperativul biologic al comportamentelor de angajament social și subliniază moștenirea evolutivă.
Fiziologia sistemului polivagal
Sistemul de angajament social se află în vârful ierarhiei, mediat de nervul vag ventral.
Acest nerv este responsabil pentru capacitatea noastră de a ne implica în interacțiunile sociale cu ceilalți și este activat în momentele de siguranță și relaxare.
Nervul vag ventral reglează multe funcții fiziologice, inclusiv variabilitatea ritmului cardiac, aritmia sinusurilor respiratorii și procesele digestive.
Sub sistemul de angajament social se află sistemul nervos simpatic, care este responsabil pentru răspunsul "luptă sau fugi".
Acest sistem este activat ca răspuns la amenințările percepute sau la factorii de stres și pregătește organismul pentru acțiune prin creșterea ritmului cardiac, a tensiunii arteriale și a respirației.
La baza ierarhiei se află complexul vagal dorsal, care este mediat de nervul vag dorsal.
Acest nerv reglează funcțiile fiziologice de bază ale organismului, cum ar fi respirația și digestia, și este activat în timpul imobilizării sau opririi.
Înțelegerea celor trei stări ale sistemului polivagal
Teoria, dezvoltată de Dr. Stephen Porges, propune că sistemul nervos autonom cuprinde trei stări distincte, fiecare asociată cu răspunsuri fiziologice și comportamentale specifice.
Aceste stări sunt guvernate de diferite ramuri ale sistemului nervos, inclusiv sistemul nervos simpatic, parasimpatic și sistemul nervos autonom al mamiferelor.
Prima etapă a sistemului polivagal este răspunsul de imobilizare, cunoscut sub numele de "îngheț"
Acest lucru se întâmplă atunci când sistemul nervos autonom al mamiferelor detectează pericolul și declanșează o reacție de imobilizare a individului pentru a minimiza șansa de a fi detectat de un prădător.
Complexul vagal dorsal duce la scăderea ritmului cardiac, iar tensiunea arterială reglează acest răspuns.
Etapa a doua este răspunsul de activare simpatică cunoscut sub numele de "luptă sau fugi"
Acest răspuns este declanșat atunci când sistemul nervos detectează o amenințare și pregătește individul să lupte sau să fugă.
Sistemul nervos simpatic este responsabil pentru acest răspuns, ceea ce duce la o alterare a ritmului cardiac, numită aritmie sinusală respiratorie, și la modificarea tensiunii arteriale.
Etapa a treia este răspunsul de implicare socială, "odihnă și asimilare"
Acest răspuns este reglementat de complexul vagal ventral și este asociat cu sentimente de siguranță și calm.
Complexul vagal ventral și căile vagale reglează sistemul nervos parasimpatic, ducând la scăderea frecvenței cardiace și a tensiunii arteriale.
Teoria polivagală și sistemul nervos
Teoria polivagală este o perspectivă relativ nouă în neuroștiințe, care ne ajută să înțelegem mai bine cum răspunde sistemul nervos la stres și traume.
Acesta subliniază importanța sistemului nervos autonom, în special a nervului vag, în reglarea stărilor noastre fiziologice și emoționale.
Prin înțelegerea perspectivei polivagale, putem obține informații despre modul în care răspundem la stres, cum să ne îmbunătățim reglarea emoțională și cum să promovăm o mai mare reziliență în fața adversității.
Teoria polivagală a fost, de asemenea, utilizată pentru a explica mecanismele care stau la baza tulburărilor de dezvoltare, cum ar fi autismul.
Teoria sugerează că perturbările sistemului nervos social pot contribui la dificultățile de comportament social și de interacțiune și comunicare caracteristice acestor tulburări.
- Răspuns simpatetic: Aceasta se referă la activarea sistemului nervos simpatic, parte a sistemului nervos autonom. În teoria polivagală, activarea simpatică este asociată cu răspunsul de luptă sau de fugă și este adesea văzută ca un răspuns la pericolul perceput.
- Răspunsul parasimpatic: Aceasta se referă la activarea sistemului nervos parasimpatic, care este, de asemenea, parte a sistemului nervos autonom. În teoria polivagală, activarea parasimpatică este asociată cu sistemul integrat de angajament social și este adesea văzută ca un răspuns la sentimentele de siguranță și conexiune.
Istoria evolutivă a sistemului polivagal
Teoria polivagală sugerează că sistemul nervos autonom (SNA) este rezultatul evoluției, porțiunile mai vechi conservate filogenetic ale SNA fiind mai primitive, iar porțiunile care au evoluat mai recent fiind mai avansate.
Teoria propune că SNA-ul vertebrat a evoluat în trei etape, fiecare bazându-se pe cea precedentă.
Prima etapă implică evoluția complexului vagal dorsal (DVC).
DVC este responsabil pentru imobilizarea și comportamentele de oprire ca răspuns la amenințări. Acest sistem se găsește la toate vertebratele și este cea mai veche parte a SNA.
A doua etapă a implicat evoluția sistemului nervos simpatic (SNS), responsabil pentru răspunsul de luptă sau de fugă. Acest sistem este prezent la toate mamiferele și este mai avansat decât DVC.
A treia și cea mai recentă etapă a implicat evoluția nervului vag al mamiferelor, care a dat naștere sistemului nervos parasimpatic (SNP).
PNS reglează comportamentele de angajament social și este unic la mamifere. PNS a evoluat pentru a promova comportamentul social și a reduce agresivitatea între indivizi.
Trauma și teoria polivagală
Trauma poate avea un impact profund asupra sistemului polivagal. Atunci când o persoană trăiește o traumă, sistemul nervos simpatic poate deveni hiperactiv, ducând la sentimente de anxietate și hipervozitate.
Ca răspuns, sistemul nervos parasimpatic poate deveni mai puțin activ, făcând dificilă calmarea și reglarea emoțiilor persoanei.
Teoria polivagală sugerează că trauma poate duce la o dereglare a sistemului nervos, care se poate manifesta prin diverse simptome fizice și emoționale.
De exemplu, supraviețuitorii traumelor se pot confrunta cu probleme gastrointestinale și tulburări de somn, printre alte simptome.
Teoria polivagală a oferit informații valoroase cu privire la impactul traumelor asupra sistemului nervos.
Atunci când persoanele suferă o traumă, sistemul lor nervos poate deveni dereglementat, ceea ce duce la simptome fizice și emoționale.
Teoria polivagală sugerează că înțelegerea mecanismelor care stau la baza acestei dereglementări poate contribui la tratamente eficiente pentru supraviețuitorii traumelor.
Cu toate acestea, teoria polivagală oferă, de asemenea, speranță pentru vindecarea traumelor.
Prin înțelegerea rolului sistemului nervos în reacțiile la traume, persoanele și furnizorii de servicii medicale pot colabora pentru a dezvolta intervenții care promovează reglarea și vindecarea.
Aceste intervenții pot include tehnici de respirație profundă, meditație și alte tehnici mintal-corporale care pot activa sistemul nervos parasimpatic și pot promova sentimente de siguranță și relaxare.
Aplicarea teoriei Polyvagal în terapie
Aplicarea teoriei polivagale în terapie poate ajuta clienții să își înțeleagă răspunsurile sistemului nervos și să dezvolte noi căi neuronale care să sprijine reglarea și implicarea socială.
Supraviețuitorii traumelor, în special, pot beneficia de terapie bazată pe teoria polivagală, deoarece experiențele traumatice pot deregla sistemul nervos autonom și pot conduce la răspunsuri inadaptate și la căi vagale modificate.
Terapeuții pot folosi expresiile faciale și comunicarea socială pentru a implica sistemele nervoase sociale ale clienților și pentru a sprijini strategiile de apărare care promovează siguranța și legătura.
Terapia bazată pe polivagal poate aborda, de asemenea, durerea cronică, deoarece aceasta a fost legată de dereglarea sistemului nervos autonom.
Prin abordarea dereglementării sistemului nervos, terapeuții pot ajuta clienții să dezvolte noi răspunsuri adaptative și să reducă durerea.
Teoria polivagală subliniază importanța complexului vagal ventral în susținerea funcțiilor și răspunsurilor adaptative.
Vizând această zonă prin terapie, clienții pot dezvolta o complexitate neuronală sporită și își pot regla starea fiziologică.
În plus, terapeuții îi pot ajuta pe clienți să înțeleagă moștenirea lor evolutivă și zonele trunchiului cerebral care le reglează sistemul nervos autonom.
Teoria polivagală oferă un cadru cuprinzător pentru înțelegerea rolului sistemului nervos autonom în reglarea emoțională, implicarea socială și sănătatea fizică.
Terapeuții pot utiliza această teorie pentru a-și informa practica, în special în sprijinirea clienților cu antecedente traumatice sau durere continuă.
Expresiile faciale și comunicarea socială sunt instrumente puternice pentru implicarea sistemelor nervoase sociale ale clienților și promovarea siguranței și a conexiunii.
Folosind expresii care transmit căldură și empatie, terapeuții pot sprijini strategiile de apărare care îi ajută pe clienți să se simtă în siguranță și să reducă sentimentele de amenințare.
Durerea de lungă durată este o afecțiune complexă legată de dereglarea sistemului nervos autonom. Terapeuții pot aborda această dereglare subiacentă a sistemului nervos prin terapia bazată pe Polyvagal și pot ajuta clienții să dezvolte noi răspunsuri adaptative.
Prin susținerea complexului vagal ventral, clienții pot dezvolta o complexitate neurală crescută și își pot regla starea fiziologică, diminuând durerea.
Terapeuții îi pot ajuta, de asemenea, pe clienți să își înțeleagă moștenirea evolutivă și zonele trunchiului cerebral care le reglează sistemul nervos autonom.
Acest lucru poate ajuta clienții să dezvolte un sentiment de agenție și de control asupra răspunsurilor lor fiziologice, ceea ce duce la creșterea rezistenței și a bunăstării.
Tehnici care pot fi utilizate
Reglarea vagală este un aspect cheie al terapiei bazate pe Polyvagal, deoarece nervul vag joacă un rol central în reglarea sistemului nervos autonom.
Terapeuții pot viza căile vagale prin respirație, meditație și yoga. Aceste tehnici pot promova relaxarea și pot activa răspunsul parasimpatic, ceea ce duce la creșterea tonusului vagal și la îmbunătățirea reglării.
Terapeuții îi pot ajuta pe clienți să dezvolte noi căi neuronale, să își regleze răspunsurile sistemului nervos și să promoveze implicarea și conexiunea socială prin adoptarea unei perspective polivagale în terapie.
Această abordare are implicații clinice importante pentru diverse afecțiuni, inclusiv trauma, durerea cronică și tulburările de anxietate.
Terapia bazată pe polivagal oferă o serie de tehnici care pot ajuta clienții să își regleze sistemul nervos și să își îmbunătățească starea generală de bine.
O astfel de tehnică este respirația, care implică respirația lentă și profundă pentru a activa răspunsul parasimpatic și a promova relaxarea. Acest lucru poate duce la creșterea tonusului vagal și la îmbunătățirea reglării sistemului nervos autonom.
Meditația este o altă tehnică care poate fi utilizată în terapia bazată pe Polyvagal.
Practicile de mindfulness pot ajuta clienții să devină mai conștienți de senzațiile și emoțiile lor corporale, promovând reglarea emoțională și diminuând reactivitatea la factorii de stres.
Acest lucru poate ajuta, de asemenea, la activarea răspunsului parasimpatic și la promovarea reglării vagale.
Yoga este o a treia tehnică care poate fi utilizată în terapia bazată pe Polyvagal. Prin combinarea posturilor fizice cu exerciții de respirație controlată și tehnici de relaxare, yoga poate ajuta la promovarea relaxării și la îmbunătățirea reglării vagale.
Acest lucru poate fi benefic și pentru sănătatea fizică generală, cum ar fi scăderea tensiunii arteriale și îmbunătățirea funcției cardiovasculare.
Teoria Polyvagal și Mindfulness
Teoria polivagală a fost, de asemenea, legată de practicile mindfulness, care implică concentrarea asupra momentului prezent fără judecată.
S-a constatat că mindfulness și autoreglarea promovează creșterea activității în complexul vagal ventral, care este asociat cu sentimentele de siguranță și angajament social.
În plus, practicile de mindfulness pot ajuta la reglarea sistemului nervos autonom și la reducerea simptomelor de anxietate și depresie.
Prin creșterea conștientizării senzațiilor corporale și a emoțiilor, persoanele pot dezvolta o mai bună înțelegere a răspunsurilor lor fiziologice la stres și își pot regla mai bine reacțiile emoționale.
Practicarea mindfulness poate ajuta, de asemenea, persoanele să dezvolte o mai mare compasiune față de sine și să reducă autocritica, ceea ce poate fi deosebit de benefic pentru cei care au suferit traume sau stres cronic.
Acest lucru poate promova un sentiment de siguranță și conectivitate și poate spori angajamentul social și relațiile interpersonale.
Viitorul teoriei Polyvagal
Teoria polivagală a câștigat o mare atenție în domeniul psihologiei și neurobiologiei.
Această teorie a revoluționat modul în care înțelegem sistemul nervos și rolul său în reglarea emoțiilor, comportamentului și interacțiunilor noastre sociale.
Pe măsură ce cercetările privind teoria polivagală continuă să se extindă, se deschid noi uși pentru aplicații potențiale în viitor.
Aplicații în practica clinică
Teoria polivagală a avut deja aplicații semnificative în practica clinică.
Acesta a fost utilizat pentru a dezvolta noi abordări de tratament pentru diverse afecțiuni psihice, inclusiv tulburări de anxietate, traume și depresie.
În viitor, ne așteptăm să vedem o creștere continuă în utilizarea teoriei polivagale în practica clinică.
O aplicație semnificativă a teoriei polivagale în practica clinică a fost dezvoltarea de noi abordări de tratament pentru tulburările de anxietate.
Aceasta include reducerea stresului bazată pe mindfulness și terapia cognitiv-comportamentală, care vizează sistemul nervos autonom și promovează reglarea neuronală.
Teoria a fost, de asemenea, aplicată în tratamentul traumelor, oferind un cadru pentru înțelegerea mecanismelor care stau la baza simptomelor legate de traume, cum ar fi disocierea și dereglarea emoțională.
Terapeuții pot folosi această înțelegere pentru a dezvolta intervenții care vizează dereglarea specifică a sistemului nervos asociată cu trauma.
În plus, ideologia polivagală a fost utilizată pentru a dezvolta noi abordări pentru tratarea depresiei.
De exemplu, intervențiile precum activarea comportamentală și psihoterapia interpersonală pot fi informate de teoria polivagală, deoarece acestea promovează angajamentul social și reglarea neuronală a sistemului nervos autonom.
Progresele tehnologice
Dezvoltarea de noi tehnologii a deschis, de asemenea, noi posibilități de aplicare a teoriei polivagale.
De exemplu, dispozitivele portabile care monitorizează variabilitatea ritmului cardiac și alți indicatori fiziologici pot ajuta medicii să înțeleagă mai bine starea autonomă a pacientului și să ofere intervenții mai eficiente.
În plus, progresele în tehnicile de neuroimagistică au permis cercetătorilor să înțeleagă mai bine procesele neuronale care stau la baza teoriei polivagale.
Utilizarea tehnologiei portabile pentru monitorizarea indicatorilor fiziologici are potențialul de a revoluționa practica clinică, în special în ceea ce privește bunăstarea mentală.
Dispozitivele purtabile pot furniza medicilor date în timp real privind starea autonomă a unui pacient, permițând un tratament mai personalizat și o mai bună înțelegere a mecanismelor care stau la baza afecțiunilor psihologice.
În plus, progresele înregistrate în tehnicile de neuroimagistică au permis cercetătorilor să investigheze mai detaliat procesele neuronale care stau la baza propunerii polivagale.
Acest lucru a condus la o înțelegere mai profundă a interacțiunilor complexe dintre sistemul autonom, creier și comportament.
În plus față de tehnologia purtabilă și neuroimagistică, realitatea virtuală a fost, de asemenea, utilizată pentru a explora aplicațiile teoriei polivagale în practica clinică.
Simulările de realitate virtuală pot crea un mediu controlat pentru ca pacienții să practice comportamente de angajament social și să dezvolte noi căi neuronale și vagale.
Teoria polivagală se poate extinde în noi domenii dincolo de psihologie și psihiatrie. Aceasta ar putea contribui la dezvoltarea de noi tehnologii care să promoveze o mai bună interacțiune socială, să îmbunătățească reglarea emoțională și să sprijine sănătatea fizică.
De asemenea, ar putea fi aplicată în domenii precum educația, unde înțelegerea bazelor neuronale ale învățării și comportamentului ar putea conduce la strategii de predare mai eficiente.
Expansiunea potențială a teoriei polivagale în noi domenii este semnificativă deoarece subliniază legătura dintre sistemul nervos autonom și angajamentul social.
Această conexiune are implicații ample în diverse domenii, inclusiv tehnologie, educație și sănătate fizică.
Un domeniu în care teoria polivagală ar putea avea un impact semnificativ este tehnologia.
Dispozitivele purtabile care măsoară variabilitatea ritmului cardiac și alți indicatori fiziologici ar putea fi utilizate pentru a dezvolta noi aplicații care promovează reglarea emoțională și implicarea socială.
De exemplu, un dispozitiv portabil care oferă biofeedback utilizatorului atunci când starea sa fiziologică indică stres sau anxietate l-ar putea ajuta să dezvolte strategii de adaptare și să promoveze reglarea emoțională.
Accentul pus de teoria polivagală pe bazele neuronale ale învățării și comportamentului ar putea conduce la strategii de predare mai eficiente în educație.
Prin înțelegerea rolului sistemului nervos autonom în învățare, educatorii ar putea concepe intervenții care să sprijine reglarea fiziologică a elevilor, sporindu-le implicarea și capacitatea de învățare.
Ca în cazul oricărei teorii științifice, există întotdeauna mai multe de învățat despre teoria polivagală.
Continuarea cercetărilor ne va ajuta să ne perfecționăm înțelegerea sistemului nervos și rolul său în reglarea răspunsurilor noastre emoționale, comportamentale și sociale.
Această cercetare ar putea conduce la noi perspective și intervenții care să ajute persoanele să depășească problemele de sănătate mintală și să ducă o viață mai împlinită.
Critici ale teoriei Polyvagal
Teoria polivagală este o teorie larg acceptată și influentă în psihologie și neuroștiințe, dar nu este lipsită de critici.
Una dintre cele mai frecvente critici aduse teoriei Polyvagal este că există puține dovezi empirice care să susțină afirmațiile sale.
Deși unele cercetări susțin teoria, multe studii au eșantioane mici și puține studii au replicat rezultatele.
Criticii susțin, de asemenea, că teoria polivagală oferă o explicație simplistă a fenomenelor complexe.
De exemplu, teoria sugerează că sistemul nervos are doar trei ramuri, dar cercetările recente au arătat că ar putea fi mai mult de trei.
În plus, concentrarea teoriei asupra nervului vag și a răspunsului de luptă-fugă-îngheț ignoră rolul altor factori biologici și psihologici importanți în reglarea sistemului nervos.
O altă critică adusă teoriei polivagale este aceea că pune prea mult accent pe rolul nervului vag în reglarea sistemului nervos.
Deși nervul vag este o parte importantă a sistemului nervos, acesta nu este singurul factor care influențează sistemul nervos.
Concentrarea teoriei pe nervul vag poate duce la o simplificare excesivă a proceselor complexe ale sistemului nervos.
De asemenea, criticii susțin că teoria polivagală nu acordă suficientă atenție factorilor sociali și de mediu care pot influența sistemul nervos.
De exemplu, accentul pus de teorie pe răspunsul de luptă-fugă-îngheț nu ține cont de rolul sprijinului social în reglarea sistemului nervos.
Nervii cranieni și teoria polivagală
Teoria polivagală este o teorie neurobiologică care explică rolul sistemului nervos în reglarea emoțiilor și a comportamentului.
Teoria propune că nervul vag, compus din nervi cranieni și spinali, joacă un rol crucial în reglarea sistemului nervos.
Mai exact, teoria sugerează că nervul vag ventral, compus din nervii cranieni X, IX și X, reglează sistemul nervos și promovează comportamentele de angajament social.
Nervii cranieni reglează funcțiile corporale și comportamentele, inclusiv expresiile, vorbirea, înghițirea și vederea. Conform teoriei polivagale, nervii cranieni reglează sistemul nervos și răspunsurile emoționale.
Nervii cranieni IX și X, parte a nervului vag ventral, controlează respirația, ritmul cardiac și funcțiile digestive.
Disfuncția acestor nervi cranieni a fost asociată cu diverse afecțiuni psihologice, inclusiv anxietatea și depresia.
În terapia bazată pe polivagalitate, terapeuții pot utiliza exerciții de vocalizare, contactul vizual și expresia facială pentru a viza fibrele nervilor cranieni și a regla sistemul nervos.
Terapeuții pot promova relaxarea, pot reduce anxietatea și pot îmbunătăți comportamentul de implicare socială prin activarea nervului vag ventral.
În plus, înțelegerea rolului nervilor cranieni în teoria polivagală are implicații importante pentru dezvoltarea de noi intervenții pentru condițiile de sănătate mintală.
Prin direcționarea funcțiilor specifice ale nervilor cranieni, clinicienii pot dezvolta noi tehnici de tratare a unor afecțiuni precum anxietatea, depresia și tulburarea de stres posttraumatic.
Circuite neuronale primitive în teoria Polyvagal
Teoria polivagală subliniază, de asemenea, importanța circuitelor neuronale primitive în reglarea răspunsului sistemului nervos fiziologic la stres și pericol.
Conform teoriei privind circuitele neuronale, nervul vag dorsal, care este compus din structuri nervoase craniene primitive și fibre nervoase și nucleul motor dorsal, reglează răspunsul de înghețare și sprijină strategiile de apărare utilizate de multe animale ca răspuns la o amenințare percepută.
Teoria sugerează că acest răspuns este o strategie conservată evolutiv, activată atunci când sistemul de implicare socială este copleșit.
Teoria propune, de asemenea, că tonusul nervului vag cardiac, sau reglarea variabilității ritmului cardiac de către nervul vag, este un indicator cheie al reglării emoționale și al comportamentului social.
Teoria sugerează că nivelurile ridicate de tonus vagal cardiac sunt asociate cu creșterea comportamentelor sociale și cu reglarea emoțională.
În schimb, nivelurile scăzute sunt asociate cu probleme ale sistemului nervos central în ceea ce privește dereglarea emoțională și izolarea socială.
Studiile au arătat că tonusul crescut al nervului vagal cardiac este asociat cu o mai bună reglare emoțională, în timp ce nivelurile scăzute sunt asociate cu dereglarea emoțională și izolarea socială.
Teoria propune că intervențiile pentru creșterea tonurilor vagale cardiace, cum ar fi practicile de mindfulness și sprijinul social, pot avea un impact pozitiv asupra reglării emoționale și a funcționării sociale.
Aceste constatări sugerează că nervul vag și căile vagale joacă un rol crucial în reglarea răspunsurilor noastre emoționale și sociale, iar intervențiile care vizează acest sistem pot promova în mod eficient bunăstarea.
Teoria polivagală și legătura dintre intestin și creier
Cercetările recente au evidențiat legătura dintre organele viscerale, intestin și creier, intestinul fiind numit "al doilea creier" Aceste căi eferente viscerale speciale sunt esențiale pentru funcționarea normală a conexiunii intestin-encefal.
Teoria sugerează că nervul vag joacă un rol cheie în această conexiune, reglând funcționarea sistemului digestiv și influențând sănătatea și bunăstarea.
Înțelegerea imperativului biologic al conexiunii intestin-creier poate contribui la intervenții eficiente pentru diverse probleme fizice și de sănătate.
Cercetările recente au arătat o legătură puternică între intestin și creier, cunoscută sub numele de "axa intestin-creier"
Această conexiune și comunicarea de informații senzoriale între cele două este facilitată de fibrele nervului vag, care reglează funcționarea sistemului digestiv și influențează sănătatea și bunăstarea.
Teoria polivagală sugerează că nervul vag este o componentă esențială a acestei conexiuni, jucând un rol esențial în comunicarea informațiilor senzoriale între intestin și creier.
Această conexiune afectează în mod semnificativ diverse probleme fizice și de sănătate, inclusiv anxietatea, depresia și tulburările gastrointestinale.
Prin înțelegerea și direcționarea mecanismelor care stau la baza axei intestin-creier, pot fi dezvoltate intervenții care să promoveze sănătatea și bunăstarea generală.
Teoria polivagală și durerea
Teoria polivagală propune că durerea poate fi legată de dereglarea sistemului autonom, în special a sistemului simpatic.
Cercetările sugerează că sistemul nervos simpatic, responsabil pentru răspunsul organismului "luptă sau fugi", poate deveni hiperactiv la persoanele cu durere. Acest lucru poate duce la creșterea sensibilității la durere și la agravarea simptomelor.
Prin înțelegerea mecanismelor care stau la baza durerii, pot fi dezvoltate intervenții care vizează aceste sisteme și promovează gestionarea eficientă a durerii.
De exemplu, practicile de mindfulness și alte tehnici de relaxare au diminuat activitatea sistemului nervos simpatic și au redus durerea la persoanele cu dureri pe termen lung.
Relația dintre sistemul nervos central și durere este complexă și multifațetată.
Teoria oferă un cadru pentru înțelegerea modului în care dereglarea acestui sistem poate contribui la apariția și menținerea durerii persistente.
Prin examinarea rolului sistemului simpatic în procesarea durerii, cercetătorii au identificat ținte potențiale pentru intervenție.
În plus față de tehnicile de relaxare, alte intervenții care vizează sistemul nervos central, în special creierul, s-au dovedit promițătoare în tratarea durerii.
De exemplu, biofeedback și neurofeedback pot antrena persoanele să își regleze răspunsurile, reducând sensibilitatea la durere și îmbunătățind gestionarea durerii.
Teoria sugerează, de asemenea, că abordarea disreglementării emoționale subiacente poate fi importantă pentru gestionarea eficientă a durerii.
Prin promovarea comportamentului social și a reglării emoționale, terapiile bazate pe această teorie pot reduce suferința psihologică asociată cu durerea cronică, conducând la îmbunătățirea rezultatelor.
Întrebări frecvente
Este teoria polivagală bazată pe dovezi?
Teoria polivagală este doar parțial bazată pe dovezi. Deși afirmațiile privind nervul vag sunt corecte din punct de vedere anatomic și fiziologic în această teorie, mulți experți au ajuns recent la concluzia că teoria polivagală și ipotezele care o însoțesc sunt nesustenabile. Acest lucru a indicat că teoria conform căreia fibrele nervului vag sunt responsabile de anumite răspunsuri emoționale și comportamente sociale și de răspunsul de luptă sau de fugă nu a putut fi menținută sau apărată împotriva argumentelor opuse.
De ce este controversată teoria polivagală?
Experiența umană și emoțiile care însoțesc aceste experiențe sunt foarte complexe și pot fi influențate de mulți factori. Teoria polivagală este controversată deoarece simplifică excesiv comportamentul și reacțiile emoționale umane. Ea neagă și ignoră eterogenitatea experienței umane și reacția emoțională internă. Un alt motiv pentru care este controversată este incapacitatea teoriilor de a fi susținute de neuroștiințele actuale. Este o teorie care trebuie actualizată și aliniată la noile descoperiri neuroștiințifice făcute în ultimii ani.
Resurse
Site-ul oficial al lui Stephen Porges, fondatorul teoriei Polyvagal:
Institutul Polyvagal, resurse și formare privind teoria Polyvagal:
Institutul Național pentru Aplicarea Clinică a Medicinei Comportamentale
Teoria Polyvagal: O călătorie biocomportamentală către socialitate
Teoria Polyvagal: O știință a siguranței
Teoria polivagală: Noi perspective asupra reacțiilor adaptative ale sistemului nervos
Mișcarea bazată pe Mindfulness: O perspectivă polivagală
Reglementarea, teoria Polyvagal și dezvoltarea prosocială a copiilor
Disclaimer
Conținutul acestui articol este furnizat doar în scop informativ și nu este destinat să înlocuiască sfatul, diagnosticul sau tratamentul medical profesional. Este întotdeauna recomandat să consultați un furnizor calificat de asistență medicală înainte de a face orice modificări legate de sănătate sau dacă aveți întrebări sau preocupări cu privire la sănătatea dumneavoastră. Anahana nu este responsabilă pentru eventualele erori, omisiuni sau consecințe care pot rezulta din utilizarea informațiilor furnizate.
