Explorați modul în care un stil de atașament evitant modelează interacțiunile, acordând prioritate independenței în detrimentul apropierii și fiind adesea influențat de experiențele și relațiile din trecut.
Dacă ideea de a fi prea aproape de cineva vă face să vă retrageți instinctiv sau dacă vă mândriți cu independența dumneavoastră și nu vedeți niciun motiv să vă bazați pe alții, s-ar putea să fiți familiarizat cu ceea ce se numește stilul de atașament evitant. Această abordare a relațiilor este mai frecventă decât ați putea crede și afectează modul în care oamenii gestionează intimitatea, dependența și spațiul personal.
Pentru cei care au un stil de atașament evitant, mantra ar putea la fel de bine să fie: "Mă descurc, nu am nevoie de ajutor". Nu este vorba că sunt incapabili să iubească sau că nu își doresc legături; mai degrabă, zona lor de confort constă în a nu fi prea împletiți cu ceilalți. Își prețuiesc independența mai presus de toate celelalte stiluri de atașament și adesea privesc nevoile emoționale ca pe niște slăbiciuni sau inconveniente.
"Afi om înseamnă a avea nevoie de ceilalți, iar acest lucru nu este un defect sau o slăbiciune." - Dr. Sue Johnson,The Love Secret: The Revolutionary New Science of Romantic Relationships.
Pentru aceia dintre noi care au un stil de atașament evitant, conceptul de autosuficiență este o sabie cu două tăișuri. Ne dă puterea de a face față provocărilor vieții în mod independent, dar ne poate, de asemenea, izola de conexiunile profunde și îmbucurătoare care necesită vulnerabilitate și interdependență.
Recunoașterea acestui stil de atașament în noi înșine nu este un verdict, ci un punct de plecare. Este primul pas către înțelegerea faptului că modul nostru de relaționare poate evolua și că zidurile pe care le-am construit pentru protecție pot deveni porți către peisaje emoționale mai profunde.
Există mai multe semne ale unui stil de atașament evitant care pot face dificilă formarea unor conexiuni emoționale profunde cu ceilalți:
Înțelegerea acestor caracteristici este primul pas pentru a aborda acest comportament de atașament evitant și pentru a lucra la relații mai sigure și mai satisfăcătoare.
Teoria atașamentului descrie patru stiluri principale de atașament la adulți:
Persoanele cu un atașament sigur și sănătos față de stil se simt confortabil cu intimitatea și independența, echilibrând nevoile lor și pe cele ale partenerilor lor.
Cei cu un stil de atașament anxios experimentează adesea o teamă profundă de abandon și pot căuta o validare și o reasigurare constantă din partea partenerilor lor.
Un stil de atașament dezorganizat combină elemente de tendințe anxioase și evitante, ceea ce duce la comportamente imprevizibile.
Înțelegerea motivelor pentru care o persoană dezvoltă un stil de atașament evitant este ca și cum ai decoji straturile unei cepe, dezvăluind interacțiunea complexă a experiențelor și interacțiunilor din copilăria timpurie care ne modelează abordarea relațiilor.
Adesea, aceasta începe în copilărie, în dinamica dintre un copil mic și îngrijitorii săi. Să presupunem că nevoile emoționale ale unui copil nu sunt satisfăcute cu dragoste și grijă, ci cu indiferență sau dispreț. În acest caz, ei învață să nu-și mai exprime aceste nevoi (stilul de atașament al copilului se formează din aceste legături timpurii cu părinții sau îngrijitorii).
În timp, această lecție se consolidează în convingerea că a fi autonom înseamnă a fi în siguranță; dependența de ceilalți este echivalată cu vulnerabilitatea și cu potențialul de a fi rănit. Această educație favorizează un individ închis în sine, care vede autosuficiența emoțională nu doar ca pe o trăsătură, ci ca pe o strategie de supraviețuire.
Pe măsură ce acești copii cresc, modelele de încredere în sine și de distanțare emoțională devin pietre de temelie ale identității lor. Acest lucru se manifestă ca un stil de atașament evitant în relațiile cu adulții, în care apropierea este ținută la distanță, iar independența este prețuită mai presus de orice.
Acest lucru nu înseamnă că persoanele cu atașament evitant nu își doresc legături sau intimitate; în schimb, experiențele lor timpurii le-au condiționat să asocieze aceste nevoi cu riscul de respingere sau dezamăgire.
Înțelegerea a ceea ce declanșează stilurile de atașament evitant este crucială pentru a le recunoaște la noi înșine și pentru a empatiza cu alte persoane care manifestă aceste tendințe. Iată care sunt factorii cheie care contribuie la dezvoltarea unui stil de atașament evitant:
Recunoașterea momentului în care anumite comportamente sunt răspunsuri la acești factori declanșatori poate duce la interacțiuni mai pline de compasiune și la discuții despre nevoi și limite. Aceasta permite o abordare mai informată a navigării în complexitatea conexiunii emoționale, a intimității și a independenței în relații.
Navigarea în relațiile romantice poate fi deosebit de dificilă pentru cei care au un stil de atașament evitant. Intimitatea și vulnerabilitatea cerute în aceste conexiuni pot declanșa cele mai profunde temeri ale evitanților, ceea ce duce la un ciclu de comportamente de distanțare.
Întâlnirea ca persoană cu un stil de atașament evitant sau nesigur este marcată de o luptă constantă între dorința de conectare și nevoia de a se proteja de potențialul rău. Acest lucru are ca rezultat un model în care partenerul evitant se poate îndepărta sau se poate închide emoțional pe măsură ce relația se aprofundează, făcând dificilă stabilirea unei legături sigure și de încredere.
Lupta nu este cu dragostea sau afecțiunea, ci cu apropierea emoțională și dependența pe care o implică relațiile intime. Pentru evitanți, retragerea pare adesea mai sigură decât apropierea, deoarece evită intimitatea emoțională care este asociată cu vulnerabilitatea și riscul de a fi dezamăgiți.
Rezolvarea stilurilor de atașament evitant și nesigur necesită răbdare, auto-reflecție și, adesea, dorința de a căuta sprijin din partea altora. Iată strategiile pe care să le luați în considerare dacă lucrați pentru a depăși tendințele de atașament evitant și căutați să deveniți atașat sigur:
Examinați-vă relațiile romantice din trecut și din prezent pentru a găsi modele de evitare. Înțelegerea acestora vă poate ajuta să identificați zonele de creștere.
Mulți dintre cei cu atașament evitant au convingeri adânc înrădăcinate despre pericolele apropierii. Sfidarea acestor convingeri prin faptul că vă permiteți încet să experimentați vulnerabilitatea poate fi transformatoare.
Începeți prin a exprima nevoi sau preferințe minore prietenilor sau celor dragi. Treceți treptat la dezvăluiri emoționale mai semnificative.
Un specialist în sănătate mintală vă poate oferi îndrumare și sprijin emoțional pe măsură ce explorați rădăcinile stilului dumneavoastră de atașament pentru a învăța noi modalități de relaționare cu ceilalți și cum să vă simțiți mai în siguranță în relațiile intime.
Încrederea este fundamentală pentru a vă depăși tendințele de evitare. Lucrați la construirea încrederii în relațiile dumneavoastră, fiind de încredere și permițându-le celorlalți să vă arate aceeași încredere și grijă.
Înțelegerea și abordarea atașamentului evitant reprezintă o călătorie către relații mai sănătoase și mai satisfăcătoare. Prin recunoașterea tiparelor de părinți evitanți din viața dumneavoastră și învățând cum să vă simțiți confortabil cu apropierea, vă puteți îndrepta încet spre un stil de atașament mai sigur.
Nu uitați că schimbarea necesită timp și efort, dar recompensele unor legături mai profunde și mai semnificative merită. Indiferent dacă navigați în relațiile romantice, prieteniile sau dinamica familiei, îmbrățișarea vulnerabilității și a intimității emoționale poate duce la o viață mai bogată și mai conectată.
Un stil de atașament anxios-evitant, denumit uneori stil de atașament nesigur-evitant, reprezintă un model complex în care indivizii manifestă atât comportamente de atașament anxios, cât și comportamente de atașament evitant disprețuitor în relațiile lor.
Persoanele cu acest stil de atașament tânjesc după apropiere și intimitate din cauza tendințelor lor anxioase, dar se tem de asemenea să devină prea apropiate și vulnerabile, ceea ce duce la comportamente de evitare. Acest conflict intern creează o dinamică provocatoare în care indivizii oscilează între a dori legături profunde și a le îndepărta din teamă.
Evitanții își pot arăta dragostea mai degrabă prin acțiuni decât prin cuvinte sau expresii emoționale. Aceștia ar putea face lucruri care cred că vor face viața partenerului mai ușoară sau mai plăcută, ar putea oferi sprijin practic în momente de nevoie și ar putea demonstra loialitate și angajament în felul lor.
Da, construirea unei relații sănătoase și satisfăcătoare cu o persoană cu un stil de atașament evitant este pe deplin posibilă. Succesul în astfel de relații depinde adesea de o comunicare clară, de răbdare și de efortul reciproc de a satisface nevoile celuilalt, respectând în același timp limitele personale.
Înțelegerea atașamentului nesigur-evitant și abordarea rănilor emoționale sau a nevoilor nesatisfăcute din copilăria timpurie poate fi, de asemenea, vindecătoare pentru partenerul evitant, atunci când se face în siguranță.
Cum să te descurci cu stilul de atașament evitant | wikiHow
Cum să depășești stilul de atașament disprețuitor evitant | wikiHow
Teoria atașamentului | Wikipedia
Teoria atașamentului: Un ghid pentru întărirea relațiilor din viața ta | Thais Gibson
Ține-mă strâns: Șapte conversații pentru o viață întreagă de dragoste | Dr. Sue Johnson
Conținutul acestui articol este furnizat doar în scop informativ și nu este menit să înlocuiască sfaturile, diagnosticul sau tratamentul medical profesionist. Se recomandă întotdeauna să vă consultați cu un furnizor de servicii medicale calificat înainte de a face orice schimbare legată de sănătate sau dacă aveți întrebări sau preocupări legate de sănătatea dumneavoastră. Anahana nu este răspunzătoare pentru orice erori, omisiuni sau consecințe care pot apărea în urma utilizării informațiilor furnizate.