Cortizolul este un hormon steroid pe care glandele suprarenale îl produc ca răspuns la stres. Acesta joacă un rol vital în sistemul de răspuns la stres al organismului, reglând metabolismul, nivelul zahărului din sânge, funcția imunitară și funcția cardiovasculară.
Principalele concluzii
- Definiție: Cortizolul este un hormon steroid produs de glandele suprarenale, adesea denumit "hormonul stresului"
- Funcție: Ajută la reglarea metabolismului, a nivelului de zahăr din sânge și a răspunsului imunitar în timpul stresului.
- Dezechilibru: Nivelurile ridicate de cortizol pot duce la probleme precum creșterea în greutate, anxietatea și hipertensiunea arterială, în timp ce nivelurile scăzute pot provoca oboseală și slăbiciune.
- Ritmul circadian: Nivelurile de cortizol fluctuează în mod natural pe parcursul zilei, atingând vârful dimineața.
- Răspunsul la stres: Stresul cronic poate duce la niveluri constant ridicate de cortizol, afectând sănătatea generală.
- Management: Tehnici precum relaxarea, exercițiile fizice și somnul adecvat pot ajuta la gestionarea nivelului de cortizol.
Explicarea cortizolului
Cortizolul, sau hormonul stresului, este un hormon steroid esențial din clasa hormonilor glucocorticoizi care afectează aproape toate organele din organism.
Hormonul vital reglează răspunsul la stres, metabolismul, funcția imunitară, reglarea cardiovasculară și modularea sistemului nervos central.
Rolul său complex în fiziologia organismului subliniază importanța menținerii unui echilibru sănătos al nivelului de cortizol pentru o sănătate și o bunăstare optime.
Producția și reglarea cortizolului
Producția în glandele suprarenale
Cortizolul este produs și secretat în principal de stratul exterior al cortexului suprarenale, cunoscut sub numele de zona fasciculata.
Zona fasciculată este cea mai mare regiune a glandelor suprarenale, care sunt glande mici de formă triunghiulară situate deasupra rinichilor.
Producția de cortizol urmează un ritm diurn, cu nivelurile cele mai ridicate dimineața și scăzând treptat pe parcursul zilei.
Biosinteză și metabolism
Procesul de biosinteză a cortizolului implică mai multe reacții enzimatice și este reglementat de o cascadă complexă de molecule de semnalizare.
Producția de cortizol începe cu absorbția colesterolului în celulele cortexului suprarenale. Colesterolul este molecula precursoare pentru sinteza cortizolului. Acesta este obținut din lipoproteinele circulante sau sintetizat în glanda suprarenală însăși.
Odată ajuns în celulele cortexului suprarenale, colesterolul suferă o serie de conversii enzimatice. Etapa limită în sinteza cortizolului este transformarea colesterolului în pregnenolonă, care este catalizată de enzima de scindare a lanțului lateral al colesterolului, cunoscută și sub denumirea de P450scc.
Pregnenolonul suferă apoi o serie de reacții enzimatice în reticulul endoplasmatic al celulelor cortexului suprarenale pentru a forma cortizol.
Aceste reacții implică acțiunea mai multor enzime, inclusiv 3β-hidroxisteroid dehidrogenază (3β-HSD), 17α-hidroxilază, 21-hidroxilază, 11β-hidroxilază și 17β-hidroxisteroid dehidrogenază (17β-HSD).
Reglarea de către axa hipotalamo-hipofizo-suprarenală (HPA)
Producția de cortizol este reglată de axa hipotalamo-pituitară-suprarenală (HPA).
Hipotalamusul eliberează hormonul de eliberare a corticotropinei (CRH), care stimulează glanda pituitară anterioară să secrete hormon adrenocorticotropic (ACTH).
ACTH se leagă apoi de receptorii specifici de pe celulele cortexului suprarenale, activând căile de semnalizare care cresc producția și eliberarea de cortizol.
Mecanisme de feedback
Reglarea producției de cortizol implică, de asemenea, un mecanism de feedback. Cortizolul inhibă secreția de CRH din hipotalamus prin acțiunea directă asupra neuronilor care eliberează CRH. Aceasta reduce sinteza și eliberarea CRH, ducând la o scădere a disponibilității acesteia pentru stimularea glandei pituitare.
La nivelul glandei pituitare, cortizolul suprimă secreția de ACTH prin feedback negativ.
Cortizolul se leagă de receptorii specifici de pe celulele corticotrofe din glanda pituitară anterioară, inhibând sinteza și eliberarea de ACTH. Acest lucru reduce stimularea glandelor suprarenale, ducând la scăderea producției de cortizol.
Sistemul de feedback negativ este bine reglat pentru a menține nivelurile de cortizol într-un interval îngust.
Atunci când nivelurile de cortizol scad sub limitele normale, feedback-ul negativ redus permite eliberarea crescută de CRH și ACTH. Acest lucru stimulează glandele suprarenale să producă și să elibereze mai mult cortizol, restabilind nivelurile de cortizol la nivelul optim.
Efectele cortizolului asupra organismului
Răspunsul la stres și reacția "luptă sau fugi"
Răspunsul la stres, sau reacția "luptă sau fugi", este un mecanism fundamental de supraviețuire care îi ajută pe indivizi să răspundă la amenințările sau provocările percepute.
Cortizolul joacă un rol central în orchestrarea acestui răspuns fiziologic care are loc în mai multe etape:
- Stimuli stresanți: Atunci când creierul percepe o situație stresantă, hipotalamusul, o regiune din creier, eliberează CRH.
- Stimularea secreției: CRH stimulează glanda pituitară să secrete ACTH.
- Glandele suprarenale eliberează cortizol: ACTH, la rândul său, declanșează glandele suprarenale, în special cortexul suprarenale, pentru a elibera cortizol în fluxul sanguin.
- Hormoni: Cortizolul și alți hormoni de stres precum adrenalina și norepinefrina pregătesc organismul pentru acțiune.
- Creșterea fluxului sanguin: Crește ritmul cardiac și tensiunea arterială, îmbunătățește fluxul sanguin către mușchi și creier și deturnează energia de la funcțiile neesențiale precum digestia și reproducerea.
- Modificări fiziologice necesare: Aceste modificări fiziologice îi ajută pe indivizi să facă față amenințării sau să scape.
Metabolismul și reglarea zahărului din sânge
Cortizolul joacă un rol crucial în reglarea metabolismului și a nivelului de zahăr din sânge.
- Descompune substanțele nutritive: Acesta mobilizează rezervele de energie în timpul stresului prin creșterea descompunerii proteinelor, grăsimilor și carbohidraților.
- Prepară glucoză: Cortizolul stimulează gluconeogeneza, sintetizând glucoza din surse care nu sunt carbohidrați, cum ar fi aminoacizii și glicerolul. Acest lucru duce la creșterea nivelului de zahăr din sânge, asigurând o aprovizionare adecvată cu energie pentru a satisface cerințele organismului în timpul situațiilor stresante.
- Reglează insulina: Cortizolul inhibă activitatea insulinei, reducând absorbția glucozei de către țesuturile periferice.
Aceste efecte metabolice ale cortizolului ajută la asigurarea organismului cu combustibilul necesar pentru a face față stresului, dar pot contribui la rezistența la insulină și la dezechilibre metabolice atunci când nivelurile de cortizol sunt crescute în mod cronic.
Modularea sistemului imunitar
Cortizolul exercită efecte imunosupresoare și antiinflamatorii puternice. Inhibă producția de citokine proinflamatorii, cum ar fi interleukina-1 (IL-1) și factorul de necroză tumorală alfa (TNF-alfa), și reduce activitatea celulelor imunitare, inclusiv a limfocitelor și macrofagelor.
Deși aceste acțiuni ajută la prevenirea inflamației excesive și a răspunsurilor imune, creșterea prelungită a nivelului de cortizol poate afecta funcția imună.
Stresul cronic și nivelurile ridicate de cortizol pot duce la dereglarea sistemului imunitar, făcând persoanele mai susceptibile la infecții, afectând vindecarea rănilor și contribuind la tulburările autoimune.
Efecte cardiovasculare
Cortizolul influențează funcția cardiovasculară prin diverse mecanisme. Aceasta crește tensiunea arterială prin promovarea vasoconstricției, îngustând vasele de sânge.
Cortizolul crește, de asemenea, receptivitatea vaselor de sânge la alte substanțe vasoconstrictive, cum ar fi adrenalina și angiotensina II. Sistemul renină-angiotensină-aldosteron, care reglează volumul și presiunea sângelui, este, de asemenea, afectat
Creșterea cronică a nivelului de cortizol poate contribui la hipertensiune arterială, ateroscleroză și un risc crescut de boli cardiovasculare.
În plus, cortizolul influențează distribuția grăsimii corporale, favorizând depunerea de grăsime în regiunea abdominală, care este asociată cu un risc crescut de probleme cardiovasculare.
Efectele asupra sistemului nervos central
Cortizolul afectează semnificativ sistemul nervos central, influențând starea de spirit, cogniția și ciclul somn-veghe. Nivelurile ridicate de cortizol pot contribui la anxietate, iritabilitate și chiar depresie.
Receptorii cortizolului, inclusiv regiunile de reglare emoțională și funcțiile cognitive, sunt distribuiți pe scară largă în creier.
Expunerea prelungită la niveluri ridicate de cortizol poate duce la afectarea memoriei, scăderea atenției și dificultăți în învățare și luarea deciziilor. Cortizolul joacă, de asemenea, un rol în reglarea ciclului somn-veghe.
Nivelurile crescute de cortizol dimineața favorizează starea de veghe și vigilență, în timp ce nivelurile mai scăzute din timpul nopții contribuie la inițierea și menținerea somnului.
Întreruperile tiparelor de cortizol, cum ar fi în condiții precum insomnia sau anumite tulburări de somn, pot afecta negativ calitatea somnului și funcționarea neurologică generală.
Cortizolul și stresul
Efectele stresului cronic asupra nivelului de cortizol
Stresul cronic, caracterizat prin expunerea prelungită și repetată la factori de stres, poate duce la dereglarea axei HPA. În cazurile de stres cronic, nivelurile de cortizol pot deveni crescute în mod cronic.
Acest lucru poate avea efecte dăunătoare asupra diferitelor sisteme din organism. Expunerea prelungită la niveluri ridicate de cortizol poate duce la:
- Tulburări ale funcției imunitare
- Dezechilibre metabolice
- Deficiențe cognitive
- Tulburări de dispoziție
- Susceptibilitate crescută la boli.
Acut vs. Răspunsurile la stresul cronic
Răspunsul organismului la stresul acut, cum ar fi o amenințare bruscă sau o situație dificilă pe termen scurt, se caracterizează printr-o creștere temporară a nivelului de cortizol. Acest răspuns adaptiv la stresul acut ajută persoanele să facă față stresului imediat. Odată ce amenințarea dispare, nivelurile de cortizol revin la normal.
În schimb, stresul cronic, care implică expunerea pe termen lung la factori de stres fără perioade suficiente de recuperare, poate duce la creșteri susținute ale nivelului de cortizol.
Această creștere cronică poate perturba funcționarea normală a axei HPA și poate duce la diverse consecințe fiziologice și psihologice.
Efectele stresului cronic asupra nivelului de cortizol pot contribui la apariția tulburărilor legate de stres și pot avea efecte de lungă durată asupra sănătății.
Înțelegerea relației dintre cortizol și stres, a efectelor stresului cronic asupra nivelului de cortizol și a rolului CRH și ACTH în reglarea cortizolului oferă o perspectivă asupra interacțiunii complexe dintre stres și răspunsurile fiziologice ale organismului.
Gestionarea eficientă a stresului și punerea în aplicare a strategiilor de reducere a stresului pot contribui la menținerea unui echilibru sănătos al nivelului de cortizol și la promovarea bunăstării generale.
Tulburări ale producției de cortizol
Boala Addison
Insuficiența suprarenală, cunoscută și sub numele de boala Addison, este o afecțiune caracterizată prin producerea insuficientă de cortizol și adesea de aldosteron de către glandele suprarenale. Această afecțiune poate fi primară sau secundară.
Insuficiența suprarenală primară apare atunci când glandele suprarenale sunt deteriorate sau distruse, adesea din cauza unei reacții autoimune.
Insuficiența suprarenală secundară apare atunci când există o disfuncție a glandei pituitare sau a hipotalamusului, ceea ce duce la reducerea producției de ACTH.
Simptomele insuficienței suprarenale pot varia, dar de obicei includ oboseala, pierderea în greutate, slăbiciunea musculară, scăderea tensiunii arteriale, pofta de sare și înnegrirea pielii.
Persoanele cu insuficiență suprarenală sunt expuse riscului de criză suprarenală, o afecțiune care pune viața în pericol, caracterizată prin simptome severe, cum ar fi dureri abdominale, vărsături, deshidratare, glicemie scăzută și confuzie.
Tratamentul insuficienței suprarenale implică, de obicei, terapia de substituție hormonală cu cortizol și, uneori, aldosteron pentru a restabili nivelurile hormonale normale și a gestiona simptomele.
Sindromul Cushing
Sindromul Cushing este caracterizat de o cantitate prea mare de cortizol în organism. Diferiți factori, inclusiv utilizarea prelungită a medicamentelor corticosteroide sau dezechilibrele hormonale, o pot provoca.
Cea mai frecventă cauză este reprezentată de medicamentele corticosteroide, adesea prescrise pentru gestionarea astmului, artritei reumatoide și tulburărilor autoimune.
Cu toate acestea, sindromul Cushing poate apărea și din cauza glandelor suprarenale hiperactive sau a unei tumori hipofizare care produce ACTH în exces.
Simptomele sindromului Cushing pot include creșterea în greutate, în special la nivelul feței și abdomenului, slăbiciune musculară, subțierea pielii, vânătăi ușoare, hipertensiune arterială și susceptibilitate crescută la infecții.
Opțiunile de tratament pentru sindromul Cushing depind de cauza de bază și pot include intervenții chirurgicale pentru îndepărtarea tumorilor, ajustări ale medicației sau alte intervenții pentru normalizarea nivelului de cortizol.
Tumorile hipofizare și producția de ACTH
Tumorile hipofizare pot perturba reglarea normală a producției de cortizol prin afectarea producției și eliberării de ACTH.
Acest lucru duce la simptomele și complicațiile asociate sindromului Cushing. Pe de altă parte, tumorile glandei pituitare care afectează producția normală de ACTH pot provoca scăderea nivelului de ACTH și, ulterior, insuficiență suprarenală, ducând la scăderea producției de cortizol
Diagnosticul și gestionarea tumorilor hipofizare care implică reglarea cortizolului implică de obicei o combinație de studii imagistice, măsurători ale nivelului de hormoni și alte teste specializate.
Opțiunile de tratament depind de tipul specific și de dimensiunea tumorii și pot include intervenții chirurgicale, radioterapie, medicamente sau o combinație a acestor abordări.
Măsurarea nivelurilor de cortizol
Nivelurile de cortizol din organism pot fi evaluate prin teste de urină și de sânge.
- Teste de urină: Testele de urină pentru cortizol implică colectarea unei probe de urină de 24 de ore, care este apoi analizată pentru a măsura cantitatea totală de cortizol excretat. Acest test evaluează producția de cortizol pe o perioadă mai lungă, ajutând la evaluarea producției globale de cortizol.
- Teste de sânge: aceste teste sunt o altă metodă de măsurare a nivelului de cortizol. Măsurarea nivelului de cortizol dimineața implică obținerea unei probe de sânge atunci când nivelurile de cortizol sunt de obicei cele mai ridicate. Acest test poate ajuta la diagnosticarea unor afecțiuni precum sindromul Cushing sau insuficiența suprarenală.
- Teste de suprimare: Testul de supresie cu dexametazonă este un alt test de sânge care evaluează modul în care organismul răspunde la corticosteroidul sintetic dexametazonă. Aceasta ajută la diferențierea între cauzele de dereglare a cortizolului.
Testele de urină și de sânge pentru cortizol sunt instrumente valoroase pentru diagnosticarea și monitorizarea tulburărilor de producție și de reglare a cortizolului.
Acestea furnizează informații importante despre nivelurile de cortizol, ajutând profesioniștii din domeniul sănătății să determine abordările de tratament adecvate și să evalueze eficacitatea intervențiilor.
Întrebări frecvente despre cortizol
Care sunt efectele stresului cronic asupra nivelului de cortizol?
Stresul cronic poate duce la niveluri ridicate de cortizol în organism.
Atunci când organismul percepe o amenințare sau se confruntă cu situații stresante prelungite, hipotalamusul din creier eliberează hormonul de eliberare a corticotropinei (CRH), care stimulează glanda pituitară să elibereze hormon adrenocorticotropic (ACTH).
ACTH, la rândul său, stimulează glandele suprarenale să elibereze cortizol. În cazul stresului cronic, acest proces poate deveni dereglementat, rezultând în niveluri cronice ridicate de cortizol, care pot avea efecte dăunătoare asupra diferitelor sisteme de organe din organism.
Care sunt tulburările frecvente asociate cu producția de cortizol?
Tulburările asociate cu producția de cortizol includ:
- Insuficiență suprarenală
- Sindromul Cushing,
- Tumori hipofizare care afectează producția de ACTH.
În insuficiența suprarenală, producția de cortizol este insuficientă, în timp ce, în sindromul Cushing, producția de cortizol este excesivă. Tumorile hipofizare pot crește sau scădea producția de ACTH, ducând la niveluri anormale de cortizol.
Referințe
Fiziologie, cortizol - StatPearls
Boala Cushing / Sindromul Cushing - OHSU
Disclaimer
Conținutul acestui articol este furnizat doar în scop informativ și nu este destinat să înlocuiască sfatul, diagnosticul sau tratamentul medical profesional. Este întotdeauna recomandat să consultați un furnizor calificat de asistență medicală înainte de a face orice modificări legate de sănătate sau dacă aveți întrebări sau preocupări cu privire la sănătatea dumneavoastră. Anahana nu este responsabilă pentru eventualele erori, omisiuni sau consecințe care pot rezulta din utilizarea informațiilor furnizate.
