Reziliența, abilitatea de a reveni după dificultăți, este o abilitate de viață accesibilă fiecăruia dintre noi. Prin răbdare și perseverență, putem traversa vremuri grele și ieși mai puternici.
Cuvântul reziliență provine din verbul latin resilire, care înseamnă a se retrage sau a sări înapoi. Potrivit Asociației Americane de Psihologie (APA), reziliența se referă la capacitatea noastră remarcabilă de a ne adapta sau de a depăși adversitățile.
În călătoria noastră umană, ne confruntăm adesea cu momente dificile care pot face ca reziliența să pară greu de conectat sau de crezut. Dar reziliența nu este ceva fix sau care dispare; este ceva ce fiecare dintre noi deține în interiorul nostru, așteptând să fie exploatat.
În vremuri dificile, mulți dintre noi se îndreaptă spre iubitele noastre creaturi confortabile și spre strategiile de adaptare familiare, deși imperfecte sau nesănătoase, căutând alinare. Aceste conforturi sunt o parte naturală a ființei umane, așa că, în loc să ne facem de rușine, putem să ne acceptăm cu noi înșine cu compasiune și înțelegere.
În același timp, pe măsură ce ne acceptăm cu adevărat și ne angajăm în favoarea rezilienței noastre, vom înlocui aceste comportamente de adaptare cu unele care ne hrănesc și ne susțin bunăstarea. La urma urmei, în cele mai dificile momente ne găsim adesea cea mai mare putere.
Așadar, cum se manifestă reziliența în viața noastră de zi cu zi? Iată cinci semne la care trebuie să fim atenți:
Persoanele reziliente posedă capacitatea remarcabilă de a se adapta la circumstanțe în schimbare cu grație și flexibilitate. Luați în considerare povestea unui prieten care s-a confruntat cu piedici neașteptate, dar a rămas deschis la noi posibilități, ajustându-și planurile și găsind soluții inovatoare pe parcurs.
"Când există o mare dezamăgire, nu știm dacă acesta este sfârșitul poveștii. S-ar putea să fie doar începutul unei mari aventuri."- Pema Chödrön, When Things Fall Failure: Sfaturi din inimă pentru vremuri dificile.
Menținerea unei perspective pline de speranță poate lumina chiar și cele mai întunecate momente, încurajând rezistența în fața adversității. Gândiți-vă la o persoană care, în ciuda obstacolelor întâmpinate, alege să vadă eșecurile ca pe niște oportunități de creștere și transformare, găsind putere în optimism.
Reziliența înflorește în îmbrățișarea hrănitoare a unor relații de sprijin. Imaginați-vă o comunitate de persoane dragi care vă oferă încurajare, empatie și asistență neclintită, oferind o linie de salvare de sprijin în momentele dificile.
Săpăm în profunzime și să ne accesăm reziliența înseamnă să avem o înțelegere profundă a emoțiilor noastre și să accesăm mecanisme sănătoase de adaptare pentru a le depăși. Angajarea în practici precum mindfulness sau autoreflecția, care ne ajută să ne procesăm și să ne înțelegem emoțiile, poate fi incredibil de ancorantă și stabilizatoare.
Un sentiment de scop ne întemeiază și ne alimentează rezistența, dând sens și direcție călătoriei noastre. Gândiți-vă la persoanele pe care le cunoaștem sau pe care le admirăm (poate ambele!) și care își găsesc scopul în pasiunile și valorile lor, ceea ce le determină să întreprindă acțiuni semnificative și să persevereze în fața provocărilor cu determinare și hotărâre.
Observând și cultivând aceste semne de reziliență în noi înșine și în cei din jurul nostru, putem trece peste momentele grele și putem fi cu adevărat martori cât de puternici și capabili suntem.
Reziliența cuprinde numeroase puncte forte care ne sprijină în momentele dificile. Să explorăm cele patru tipuri principale: reziliența psihologică, emoțională, fizică și comunitară.
Reziliența psihologică sau mentală se referă la forța noastră interioară, la modul în care facem față situațiilor dificile fără a ne lăsa copleșiți (sau, cel puțin, atât de copleșiți încât să evităm sau să nu putem vedea potențialele soluții sau căi de urmat). De exemplu, gândiți-vă la cineva care se confruntă cu un eșec la serviciu, dar rămâne concentrat și optimist, găsind modalități de a merge mai departe.
Reziliența emoțională se referă la modul în care ne gestionăm și ne reglăm sentimentele, în special atunci când vremurile devin dificile. Este ca și cum am ști când ne simțim stresați sau supărați și am găsi modalități sănătoase de a face față, fie că vorbim cu un prieten sau facem ceva care ne place.
Corpurile noastre sunt vasele prin care experimentăm viața, iar rezistența fizică este cea care le menține puternice și vibrante. Este vorba despre revenirea după o boală sau o accidentare, despre a rămâne activi și despre a ne hrăni corpul cu odihnă, hrană și mișcare cu bucurie.
Reziliența comunitară este pur și simplu puterea comună care apare atunci când grupurile se confruntă împreună cu situații dificile. Este vorba despre modul în care comunitățile se unesc, se sprijină reciproc și găsesc soluții în perioade dificile, fie că este vorba de recuperarea după un dezastru natural sau de depășirea dificultăților economice. Este puterea conexiunii și a solidarității în acțiune.
Reziliența, adesea trecută cu vederea, este superputerea noastră secretă pentru a depăși provocările personale. Iată trei motive pentru care cultivarea rezilienței nu este doar benefică, ci și crucială pentru bunăstarea noastră de zi cu zi:
Reducerea stresului: Reziliența ne ajută să navigăm în situații dificile cu mintea limpede. Gândiți-vă la un moment în care v-ați păstrat calmul în timpul unui moment dificil, bazându-vă pe forța voastră interioară pentru a rămâne stabil.
Autocompătimirea: Reziliența ne dă posibilitatea de a practica auto-compătimirea, oferindu-ne bunătate și înțelegere față de noi înșine atunci când ne împiedicăm sau cădem. Imaginați-vă un prieten grijuliu care vă oferă cuvinte de încurajare și sprijin, amintindu-vă că este în regulă (și normal!) să fiți imperfecți.
Stimularea încrederii: Reziliența ne alimentează încrederea în noi înșine, dându-ne posibilitatea de a face față provocărilor. Amintiți-vă o situație în care ați trecut prin ceva incredibil de dificil și ați ieșit mai puternic; acest lucru vă arată reziliența, sporindu-vă în același timp autoeficacitatea și încrederea în sine.
În timp ce vârsta, istoricul personal și mediul contribuie la nivelurile noastre inițiale de reziliență, este important să ne amintim că rezistența noastră este fluidă, nu este fixată în piatră. În mod minunat, copiii își dezvoltă reziliența în timp, oferind o perspectivă asupra cultivării acesteia pentru adulți.
Putem deveni mai rezilienți dacă ne angajăm în gândire și reflecție conștientă. Ca parte a terapiei cognitiv-comportamentale, dezvoltarea rezilienței înseamnă reflectarea atentă și modificarea comportamentelor și proceselor de gândire negative. Primul pas este să ne angajăm în auto-reflecții pozitive și să identificăm emoțiile și modelele de comportament pozitive și negative.
Cercetările privind reziliența sugerează, de asemenea, că o incapacitate de a face față în mod eficient dificultăților (prin neutilizarea abilităților noastre de reziliență) poate duce la stări emoționale negative sau la afecțiuni de sănătate mintală, cum ar fi depresia, anxietatea și stresul.
Al doilea pas este să ne valorificăm forța interioară și să ne adaptăm abilitățile de adaptare care să răspundă nevoilor noastre, ajutându-ne să reducem nivelul de stres.
Există modalități de respirație care au un impact direct asupra stărilor noastre biologice care ne vor calma. Printre mecanismele comune de adaptare se numără exercițiile fizice, activitatea fizică, respirația profundă, îmbunătățirea igienei somnului, dormitul suficient și activitățile sau hobby-urile care ne plac.
Găsirea luminii în întuneric poate părea o sarcină dificilă, mai ales atunci când viața ne aruncă în cale cele mai grele provocări. Cu toate acestea, chiar și în mijlocul celor mai furtunoase circumstanțe, licăriri de speranță ne așteaptă să le descoperim.
În momentele de adversitate, practicarea unui discurs pozitiv despre sine poate părea inițial străină sau chiar frivolă. Cu toate acestea, cercetările sugerează că inundarea minții noastre cu gânduri optimiste poate înăbuși zgomotul negativității, ascuțindu-ne în același timp concentrarea. Prin reîncadrarea perspectivelor noastre printr-o lentilă mai pozitivă, nu numai că ne schimbăm peisajul emoțional, dar deschidem și calea pentru acțiuni transformatoare.
Promovarea rezilienței necesită timp și practică, nu este un semn că ne lipsește reziliența. Uneori, poate fi chiar o provocare să înțelegem de unde să începem și ce abilități de adaptare să folosim, mai ales atunci când nu ne simțim cel mai bine. În aceste cazuri, apelarea la un profesionist în domeniul sănătății mintale care ne poate ghida în acest proces poate fi cea mai bună formă de autoîngrijire.
Fiecare dintre noi își poate dezvolta abilități pentru a-și dezvolta reziliența. În momentele dificile, ne putem concentra în mod conștient asupra prezentului (în loc să rumegăm sau să ne îngrijorăm cu privire la trecut sau la "ce-ar fi fost dacă" în viitor). În timp și cu răbdare, putem valorifica emoțiile pozitive și forța pentru a dezvolta reziliența și a crește.
Reziliența: Ce este și ce nu este | Walker, B. H. (2020)
Cum să fii mai rezilient: 8 moduri de a-ți dezvolta reziliența | Calm
Gestionarea stresului și dezvoltarea rezilienței | mind.org
Conținutul acestui articol este furnizat doar în scop informativ și nu este menit să înlocuiască sfaturile, diagnosticul sau tratamentul medical profesionist. Se recomandă întotdeauna să vă consultați cu un furnizor de servicii medicale calificat înainte de a face orice schimbare legată de sănătate sau dacă aveți întrebări sau preocupări legate de sănătatea dumneavoastră. Anahana nu este răspunzătoare pentru orice erori, omisiuni sau consecințe care pot apărea în urma utilizării informațiilor furnizate.