Pășește în lumea respirației Buteyko, o revelație holistică creată de Dr. Konstantin Buteyko. Centrată în jurul artei naturale a respirației nazale și a puterii respirației reduse, această metodă nu este doar o practică - este o poartă de acces către o oxigenare optimizată, ameliorarea afecțiunilor respiratorii și un salt către o sănătate de vârf
Persoana perfectă respiră ca și cum nu ar respira. - Patrick McKeown
Respirația Buteyko este o metodă care pledează pentru reducerea frecvenței respiratorii. Scopul este de a reduce numărul de respirații efectuate pe minut și de a promova respirația nazală.
În special, tehnica pune accentul pe o respirație liniștită, fără efort, asemănătoare cu cea manifestată de persoanele sănătoase. Unicitatea acestei metode de respirație constă în pauza de control post-expirație, un instrument de antrenare a sistemului respirator pentru a inspira mai puțin aer și a obține un ritm senin.
Abordarea se aliniază îndeaproape cu exercițiile de respirație yoghine, armonizând mintea și corpul prin pauze controlate, care evaluează capacitatea respiratorie și valorifică beneficiile pentru sănătate ale curbei de disociere a oxigenului.
Urmărindu-și rădăcinile până în 1956, Dr. Konstantin Buteyko a observat tipare de respirație distincte între persoanele sănătoase și cele nesănătoase.
El a precizat că aceștia din urmă recurgeau adesea la respirația pe gură și aveau un ritm respirator mai rapid, în special în timpul somnului.
În consecință, Dr. Buteyko a dezvoltat o tehnică de respirație care pune accentul pe un raport echilibrat între inspirație și expirație.
De atunci, această reeducare a respirației și-a arătat potențialul în ameliorarea simptomelor de astm, a atacurilor de panică și a tulburărilor de somn.
Adesea, în condiții de stres, oamenii ar trebui să respire adânc. În mod ironic, acest lucru tinde să ducă la o inhalare rapidă pe gură, trăgând în principal din partea superioară a pieptului, ceea ce expulzează mai mult oxigen decât se inspiră.
Această respirație superficială întrerupe schimbul de gaze, epuizând dioxidul de carbon și declanșând reacția de stres. La apogeu, aceasta evoluează spre o hiperventilație panicată, în care plămânii noștri se simt goi.
Respirația într-o pungă de hârtie, un remediu obișnuit, reface dioxidul de carbon pierdut, normalizând pH-ul sângelui și ritmul respirației. Astfel de intuiții au dat naștere teoriei Dr. Buteyko privind teoria dioxidului de carbon al bolilor.
Departe de a fi doar un simplu produs rezidual, dioxidul de carbon joacă un rol esențial în diverse funcții corporale.
La nivel microscopic, această lipsă de dioxid de carbon perturbă procesele vitale, în special ciclul Krebs, esențial pentru producția de energie și echilibrul intern. Prin urmare, se poate evita hiperventilația cronică prin modularea volumului și a tiparelor de respirație.
Oxigenul, vital pentru celulele noastre, face autostopul pe hemoglobina din celulele roșii din sângele nostru. Curba de disociere a oxigenului ilustrează concentrația optimă de oxigen pentru funcții corporale eficiente.
Modificările acestei curbe pot avea implicații semnificative. De exemplu, un studiu realizat de Schmidt et al. (1988) a arătat că un antrenament consistent pe ergometru a îmbunătățit afinitatea hemoglobinei pentru oxigen, crescând aportul de oxigen către mușchi și organe.
Cei care cunosc canotajul pot atesta ușurarea obținută prin respirații nazale profunde și lente.
În timp ce exercițiile de respirație Buteyko au beneficii fiziologice, mecanismele precise rămân un subiect de discuție științifică.
Deși teoria dioxidului de carbon nu explică pe deplin aceste schimbări fiziologice, cercetările în curs sugerează diverse explicații alternative.
În primul rând, corelația dintre anxietate și controlul respirației oferă o justificare plauzibilă pentru eficacitatea tehnicii, în special în rândul astmaticilor.
Legătura frecventă dintre crizele de astm induse de anxietate și dificultatea de a-și recăpăta respirația subliniază importanța controlului respirației.
Astmul se prezintă ca o îngustare cronică a căilor respiratorii, adesea gestionată cu corticosteroizi și inhalatoare de salvare, cum ar fi albuterolul, pentru urgențe.
Crizele de astm, marcate de respirație șuierătoare și tuse, pot fi o experiență descurajantă - inhalatoarele de salvare dilată căile respiratorii, restabilind echilibrul funcției pulmonare.
Studiul din 2005 al lui Bruton și Lewith a propus o teorie unică: Eficacitatea respirației Buteyko ar putea proveni din accentul pus pe respirația nazală în locul celei bucale.
Un factor declanșator important al crizelor de astm este inhalarea alergenilor, care provoacă bronhoconstricție. Această îngustare determină respirația pe gură, intensificând involuntar hiperventilația și îmbunătățind simptomele astmului.
Având o predispoziție mai mare pentru respirația pe gură, persoanele cu astm ar putea fi mai susceptibile la aceste atacuri.
Cu toate acestea, tehnica Buteyko, care se concentrează pe respirația nazală, îi poate dota pe astmatici cu strategii de gestionare și chiar de reducere a frecvenței episoadelor de atac de astm sever.
O metodă esențială care se concentrează pe cultivarea unui model de respirație controlată și optimă.
O metodă prietenoasă pentru începători, adaptată pentru a promova respirația nazală și a atenua stresul.
Un exercițiu de respirație adaptabil, conceput pentru a vă regla și optimiza modelul de respirație.
Tehnicile evidențiate în metoda Buteyko oferă un amestec de înțelepciune tradițională și intuiții științifice contemporane.
Prin practicarea regulată a acestor exerciții, în special persoanele cu astm pot spera să își îmbunătățească controlul respirației, să atenueze anxietatea și să își ridice calitatea vieții.
În timp ce studiul menționat anterior a evidențiat beneficiile specifice pentru sportivi, care au practicat respirația buteyko sunt extinse. Prin încurajarea modelelor de respirație regulată, Buteyko ajută la următoarele:
În ciuda beneficiilor sale, este esențial să abordăm Buteyko cu o anumită prudență:
Antrenamentul de respirație Buteyko este o tehnică promițătoare pentru îmbunătățirea bunăstării fizice și mentale.
Cu toate acestea, istoricul și nevoile medicale individuale trebuie să fie întotdeauna în prim-plan, ceea ce face ca deciziile informate să fie primordiale.
În urma unui antrenament Buteyko de șase săptămâni, fotbaliștii de vârstă universitară au observat o creștere a rezistenței aerobice și o reducere a ritmului cardiac în repaus și a tensiunii arteriale.
Prin urmare, Buteyko este esențial în îmbunătățirea sănătății cardiovasculare și este potrivit pentru sportivii de elită și pentru cei care urmăresc îmbunătățirea stării generale de sănătate.
În esență, toată lumea poate! Tehnica de respirație Buteyko servește ca o conductă, făcând legătura între minte, corp și respirație. Prin aprofundarea înțelegerii modelelor respiratorii, exercițiile Buteyko oferă o cale de a atenua simptomele anxietății și de a tempera răspunsurile organismului la stres.
Patrick McKeown, o autoritate Buteyko, subliniază corelația dintre modelele de respirație și somn. El sugerează că un ritm respirator ideal în timpul somnului este de șase respirații pe minut.
Abaterile pot duce la tulburări respiratorii legate de somn. O respirație mai rapidă ar putea duce la hiperventilație, respirație pe gură și sforăit. Practicarea Buteyko asigură o respirație nazală ritmică, zădărnicind tulburările de somn.
Practicarea respirației nazale încălzește aerul care intră, prevenind potențialele leziuni ale căilor respiratorii superioare pe care le poate provoca aerul rece din respirația bucală.
De asemenea, membrana mucoasă a pasajului nazal captează și eradică agenții patogeni inhalați, consolidându-ne imunitatea.
Respirația nazală combate, de asemenea, apneea de somn și alte tulburări ale căilor respiratorii. Antrenarea pentru respirația nazală în timpul stării de veghe promovează obiceiuri similare în timpul somnului.
După expirație, există o pauză naturală înainte de următoarea inspirație, denumită "pauză de control".
Pentru a exersa, după o expirație scurtă, ciupiți-vă nasul și măsurați durata de menținere a respirației până la apariția foamei de aer, un obiectiv central al Buteyko.
Puneți accentul pe prelungirea pauzei de control și pe întârzierea fazei de foame de aer. Exagerarea pauzei ar putea duce la o inspirație bruscă ulterioară, asemănătoare unei hiperventilații și care contracarează practica.
Respirația profundă implică contracția completă a diafragmei. Situată sub coaste, diafragma, în momentul contractării, creează un vid care atrage aerul în plămâni.
O respirație profundă completă permite o umflare maximă a plămânilor. Pentru a exersa, puneți o mână pe piept și alta pe abdomen.
În timpul inspirației, observați expansiunea abdominală. Nu uitați să mențineți un ritm constant, fără grabă, pentru a evita hiperventilația.
Iată o defalcare a celor trei tehnici diferite de reținere a respirației din metoda wim hof, buteyko și respirația pranayama:
Respirația Buteyko
Există multe exerciții de respirație diferite pe care cineva poate dori să le practice, inclusiv:
Respirația într-o pungă de hârtie poate calma atacul de anxietate | UCLA Health
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/31130270
Ce este metoda Buteyko? - Exerciții și tehnici de respirație Buteyko
Reducerea insomniei - Tratamentul cu metoda Buteyko
Asociația de respirație Buteyko
Conținutul acestui articol este furnizat doar în scop informativ și nu este menit să înlocuiască sfaturile, diagnosticul sau tratamentul medical profesionist. Se recomandă întotdeauna să vă consultați cu un furnizor de servicii medicale calificat înainte de a face orice schimbare legată de sănătate sau dacă aveți întrebări sau preocupări legate de sănătatea dumneavoastră. Anahana nu este răspunzătoare pentru orice erori, omisiuni sau consecințe care pot apărea în urma utilizării informațiilor furnizate.